Don Barden, first African American Las Vegas Casino owner Don Barden, primul proprietar afro-american de cazinou din Las Vegas 11i6v

6y934

Don Barden was not only the first African-American casino owner of Las Vegas, but he was also a special man, who started everything from scratch and one who, due to his ambition, managed to build a media empire. This is his success story.

 Born on December 20, 1943, Barden grew up in a family that advocated hard work. His father, Milton, scrambled to earn a living, working as a mechanic, a farmer, and an auto-plant laborer, among other jobs. When Don was not hard at work, he turned his attention to sports. In high school he quarterbacked his football team. He also excelled at basketball, and at one time captained both teams. After high school Barden enrolled in Central State University in 1963. College was expensive, however, and Barden did not have enough money to pay for four years of schooling. He dropped out after his freshman year and set out to make his way in the world of business.

Barden moved to Ohio, where a brother was living, and worked over the next few years as a hired hand in shipbuilding yards, a plumber, and a restaurant worker. Like other entrepreneurs in the United States, Barden realized that the best way to make money, create jobs, and make a difference in the community was to go into business for himself–and that is just what he did.
Barden’s first real estate deal involved the U.S. government, which was in the market for a new building to house its military recruiting station in Lorain. Throughout his career Barden would work hand-in-hand with the federal government, either negotiating deals for minority representation of community businesses, or in the case of the military recruiting station, just being in the right place at the right time. In that instance, he scouted around Lorain until he found a suitable structure, then approached the government and received a commitment from the military that it would indeed lease the facility. With the government’s commitment in hand, he went to the bank and secured a loan to purchase the building. Barden invested $25,000 and, two years later, sold the building for $50,000.

Now that he was firmly established in Lorain, Barden explored new opportunities. He turned to publishing and, with a partner, tried to start a newspaper in 1967. That particular enterprise failed, but he tried again, eventually creating the Lorain County Times. Using the newspaper as a springboard for even greater community involvement, Barden entered politics, serving two on the Lorain City Council, from 1972 until 1975.

Barden moved from the political pulpit to the media pulpit in 1977, when he took to the airwaves at WKYC-TV in Cleveland. For three years he held sway on a talk show that aired on Cleveland’s National Broadcasting Company (NBC) . Barden kept his eyes open to the changes that were occurring in the entertainment industry; prognosticators were predicting the demise of network television as more and more people turned to cable. Barden saw that cable was coming, and with it would come the potential for great profits. Though real estate development deals were still his main business venture in the late 1970s, Barden kept his eyes trained on the media landscape, looking for an opening.

Barden used his television acumen and „his community leader status” to put together an arrangement that would start him on the road to becoming a cable television magnate.

Barden turned his attention to cable and its profit potential full-time. Barden had a clear aim: to find communities in the West and Midwest that were primarily black, and, using his know-how and connections, attempt to wire as many as he could for cable television. His first opportunity was in Inkster, Michigan. That community awarded Barden a contract to wire 10,000 of its homes. Barden completed the job on time and on budget. In 1981 and 1982, he negotiated his reputation for good work into contracts wiring other communities.

The City of Detroit, with its 375,000 households, wanted to get wired for cable and put the big job up for bids in 1982. Barden was prepared. He invested his own money and took out bank loans. Eventually he put $500,000 together to write a proposal on how he could do the job for Detroit. The city hired a consultant to review Barden’s plan as well as the plans of other would-be cable wirers. The consultant gave his approval to Barden, recommending to Detroit’s cable commission that he get the job. Mayor Coleman Young signed off on the Barden plan, as did the Detroit City Council.

The work was just beginning for Barden, however. Over the next three years he worked hard to put the cable television operation together. The project required an enormous capital investment, for it entailed laying massive amounts of wire, both above ground and through underground conduits, as well as the purchase of facilities and equipment. Barden needed approximately $100 million, so he set about finding a partner.

According to the New York Times, Barden found his deep pockets north of the border, in the Canadian communications company Maclean Hunter, Ltd., of Toronto. In 1984, when Maclean Hunter agreed to purchase 25% of Barden Cablevision, Inc., for $230,000, the company was Canada’s largest communications enterprise. Barden would eventually sell 60 percent of his cable company, retaining the other 40 percent for himself. However, he always maintained 51 percent of the voting rights in the company. According to Black Enterprise, Maclean Hunter lent Barden’s company $15 million and a Canadian bank put up an additional $80 million.

In 1986, Barden began the task of wiring Detroit. Making cable available was the first step. Then Barden had to solicit a pool of dependable subscribers. Barden then sold his cable television holdings for over $100 million and went on to pursue opportunities in casino/gaming industry. 

When one of Barden’s companies acquired the Fitzgeralds Las Vegas Casino in Las Vegas he became the first black casino owner in Vegas. In 2007, Barden was awarded the rights to build a Casino in the North Shore Area of Pittsburgh, adjacent to Heinz Field, home of the Pittsburgh Steelers. The selection was made over heavy objections of local taxpayers who preferred another competing offer from Isle of Capri Casinos. That offer would have built a new multi-purpose arena adjacent to a casino complex in the area now occupied by the Civic Arena. Isle of Capri agreed to foot the entire cost of the new complex, valued at the time at 290 million dollars. Barden’s selection by the Commonwealth of Pennsylvania Gaming Commission forced the city of Pittsburgh and the buildings principal tenant, the Pittsburgh Penguins, to come up with an alternate plan, using taxpayer money to fund the facility.

In 2008, Barden defaulted on the casino project. He was unable to secure bridge loans that would have permitted work to continue on the North Shore Casino project. Work at the site was stopped for weeks, until another investor could be found. Only after Chicago billionaire Neil Bluhm of JMB Realty bought controlling interest in the project, did work continue. Barden retained a minority interest in the project.

On May 19, 2011, Don Barden died of lung cancer at the Karmanos Cancer Institute in Detroit, Michigan. He was 67. Earlier that year, his wife Bella had filed for legal separation, saying in court documents that her 67-year-old husband was so sick with cancer that he could not make his own business and financial decisions.

Don Barden will remain alive in the memory of the Las Vegas residents, not only through the gambling investments he had made here, but also by the fact that he was a pioneer, and one who has always fought against prejudice.

Don Barden nu a fost doar primul afro-american proprietar de cazino din Las Vegas, dar și un om deosebit, care a început totul de la zero și care, datorită ambiției sale, a reușit să construiască un imperiu media impresionant. Aceasta este povestea sa de succes.

 Născut la data de 20 decembrie 1943, Barden a crescut într-o familie care a pledat pentru munca grea. Tatăl său, Milton, și-a câştigat cu greu existenţa, lucrând printre altele ca mecanic, fermier şi muncitor în fabrică. Când Don a descoperit că nu este un muncitor înrăit, și-a îndreptat atenţia către sport. În liceu, el a jucat ca fundaș în echipa de fotbal. De asemenea, a excelat la baschet şi la un moment dat era căpitanul ambelor echipe. După liceu, în 1963, Barden s-a înscris la Universitatea Centrală de Stat. Dar facultatea era costisitoare, iar Barden nu avea destui bani ca să plătească cei patru ani de şcolarizare. El a abandonat după primul său an de facultate, propunându-și să-și croiască un drum în lumea afacerilor.

Barden s-a mutat în Ohio, unde a locuit cu unul dintre frații săi, şi în următorii câţiva ani a lucrat ca muncitor necalificat pe un șantier de construcţii navale, ca instalator şi lucrător în restaurant. Ca și alți antreprenori din Statele Unite, Barden și-a dat seama că cel mai bun mod de a face bani, de a crea de locuri de muncă, şi de a aduce o schimbare în cadrul comunităţii era aceea de a își deschide propria afacere – şi asta este exact ceea ce a făcut.

Prima afacere imobiliară a lui Barden a implicat guvernul SUA, care căuta în piaţă o nouă clădire în Lorain, pentru postul de recrutare al armatei. Pe parcursul carierei sale Barden a lucrat îndeaproape cu guvernul federal, ocupându-se fie de negocieri pentru reprezentanții minorităților întreprinderilor comunitare fie, ca și în cazul postului de recrutare militar, fiind doar în locul potrivit la momentul potrivit. În acest caz, acesta a căutat în jurul orașului Lorain până când a găsit o structură adecvată, atunci a abordat guvernul şi a primit un angajament de la armată, că într-adevăr, aceasta ar fi facilitatea dorită. Cu angajamentul Guvernului în mână, el a mers la bancă şi a contractat un împrumut pentru a achiziţiona clădirea. Barden a investit 25.000$ şi, doi ani mai târziu, a vândut clădirea cu 50.000$.

Acum, că era stabilit ferm în Lorain, Barden a explorat oportunităţi noi. El s-a întors către publishing şi în 1967, cu ajutorul unui partener, a încercat să înceapă un ziar. Această afacere a eşuat, dar el a încercat din nou, în cele din urmă creând Lorain County Times. Folosind ziarul ca o rampă de lansare pentru a se implica și mai mult în această comunitate, Barden intră în activitatea politică, servind două mandate în Consiliul Local Lorain, din 1972 până în 1975.

Barden s-a mutat din amvonul politic la cel media, în 1977, când el a pornit undele lui WKYC-TV din Cleveland. Timp de trei ani acesta a difuzat un talk-show pe afiliata Companiei Naționale a Audiovizualului din Cleveland (NBC). Barden a fost atent la schimbările care aveau loc în industria de divertisment; pronosticurile prevedeau căderea reţelei de televiziune, deoarece din ce în ce mai multe persoane apelau la cablu. Barden a văzut potențialul cablului, şi cu acesta, potențialul pentru profituri mari. Deşi afacerile de dezvoltare imobiliară erau încă afacerile sale principale, la sfârşitul anilor 1970, Barden a urmărit cu atenție peisajul media, în căutarea unei lansări.

Barden s-a folosit de ușile deschise din televiziune şi de „statutul lui de lider din comunitate” pentru a crea un aranjament care îl va transforma mai târziu într-un magnat al televiziunii prin cablu.

Barden și-a îndreptat atenţia spre cablu şi profit potenţial cu normă întreagă. Barden a avut un obiectiv clar: să găsească comunităţi în vestul şi vestul central, care inițial fuseseră zone de culoare, şi, folosindu-și know-how-ul şi conexiunile, să încerce să conecteze cât mai multe dintre acestea la televiziunea prin cablu. Prima lui ocazie a fost în Inkster, Michigan. Acea comunitate i-a atribuit lui Barden un contract de conectare a unui număr de 10.000 de locuințe. Barden a terminat treaba la timp și conform bugetului. În 1981 și 1982, el a negociat reputaţia sa de bun lucrător în contracte de cablare a altor comunităţi.

Oraşul Detroit, cu ale sale 375.000 de gospodării, a vrut să se conecteze la cablu şi a organizat o licitație în acest sens, în 1982. Barden era pregătit. El a investit și banii lui şi a contractat și credite bancare. În cele din urmă, acesta a adunat 500.000 de dolari, pentru a redacta o ofertă, descriind modul în care el ar putea efectua această muncă pentru orașul Detroit. Oraşul a angajat un consultant care a revizuit planul lui Barden, precum şi planurile altor ofertanți. Consultantul i-a dat aprobarea lui Barden, recomandându-l Comisiei de Cablu Detroit pentru acest job. Primarul Coleman Young a semnat planul lui Barden, la fel a făcut și Consiliul Detroit.

Această lucrare a fost doar începutul pentru Barden. Totuși, în următorii trei ani acesta a lucrat din greu pentru a realiza operaţiunea de televiziune prin cablu. Proiectul necesita investiţii de capital enorme, deoarece implica folosirea unor cantităţi masive de cablu, atât deasupra solului, cât şi prin conducte subterane, precum şi achiziţionarea de facilităţi şi echipamente. Barden avea nevoie de aproximativ 100 milioane $, astfel încât el a hotarât să își găsească un partener.

Potrivit lui New York Times, Barden a găsit „buzunare adânci” la nord de frontieră, în compania canadiană de comunicaţii Maclean Hunter, Ltd., din Toronto. În 1984, când Maclean Hunter, Ltd. a convenit să achiziționeze 25% din Barden Cablevision, Inc., cu suma de 230.000$, compania era cea mai mare firmă de comunicaţii din Canada. Barden va vinde în cele din urmă 60% din compania sa de cablu, păstrându-și diferența de 40%. Cu toate acestea, el a menţinut întotdeauna în cadrul companiei 51% din drepturile de vot. Potrivit lui Black Enterprise, Maclean Hunter, Ltd., a împrumutat firma lui Barden cu 15 milioane de dolari şi o bancă din Canada a pus încă 80 de milioane $.

În 1986, Barden a început activitatea de cablare a orașului Detroit. Punerea la dispoziție a cablului era primul pas. Ulterior Barden a trebuit să solicite un număr de abonaţi loiali. Apoi Barden a vândut exploatațiile sale din televiziunea prin cablu cu peste 100 milioane $ şi a continuat să urmărească oportunităţi în industria cazinourilor, a gamblingului în general. 

Atunci când una dintre companiile lui Barden a achiziționat Fitzgeralds Las Vegas Casino din Las Vegas, el a devenit primul proprietar de culoare a unui cazino din Vegas. În 2007, Barden a primit dreptul de a construi un cazino în zona North Shore din Pittsburgh, adiacentă lui Heinz Field, casa lui Pittsburgh Steelers (echipă de fotbal american). Alegerea a fost făcută în ciuda numeroaselor obiecţii aduse de contribuabilii locali care au preferat o altă ofertă concurentă de la Isle of Capri Casinos. Acea ofertă ar fi construit și o nouă arenă multi-scop lângă complexul de cazino, în zona ocupată acum de Civic Arena. Isle of Capri Casinos a fost de acord să investească în costul întreg al noului complex, evaluat la 290 de milioane $. Alegerea lui Barden de către Comisia de Gaming, Commonwealth, Pennsylvania, a forţat oraşul Pittsburgh şi pe principalii chiriaşi ai clădiriii, Pittsburgh Penguins (echipa de hochei a orașului Pittsburgh), să vină cu un plan alternativ, folosindu-se banii contribuabililor pentru a finanța facilitatea.

În 2008, Barden nu a mai reușit să-și îndeplinească obligațiile în acest proiect de cazinou. El se afla în imposibilitate de a contracta împrumuturile care i-ar fi permis să continue lucrul la proiectul North Shore Casino. Munca pe șantier a fost oprită săptămâni întregi, până când s-a găsit un alt investitor. Lucrările au reînceput abia după ce miliardarul Neil Bluhm din Chicago cu JMB Realty a cumpărat majoritatea acțiunilor din cadrul proiectului. Barden a păstrat un interes minoritar în proiect.

Pe 19 mai 2011, Don Barden a murit de cancer pulmonar la Institutul de Cancer Karmanos din Detroit, Michigan. Acesta avea 67 de ani. La începutul anului, soţia sa Bella, a depus cerere de separare legală, declarând în documentele înaintate tribunalului că soţul ei de 67 de ani era atât de afectat de cancer, încât nu mai era apt să ia decizii în afaceri şi în ceea ce privește situația financiară.

Don Barden va rămâne viu în amintirea locuitorilor orașului Las Vegas nu numai prin investițiile în gambling făcute aici, dar și prin faptul că a fost un deschizător de drumuri și unul care a luptat mereu pentru ca prejudecățile să dispară.