Vacanță în Lisabona cu gust de vin de Porto și vibrație de fado 6nja

de Insider 695i5h

Dacă nu ați fost în capitala Portugaliei până acum, vă invit să o faceți grabnic. Cel mai mult mi-a plăcut atmosfera boemă a locului și ritmul de viață lent pe care-l duc locuitorii orașului. Acest oraș m-a impresionat și prin căldura locuitorilor săi, mulți dintre ei vorbitori de engleză și evident, de spaniolă. Domnii mai în vârstă erau mereu dichisiți, aranjați ca pentru o întânire importantă, iar doamnele emanau un soi de cochetărie ștrengărească cu ochelari mari de soare și cu poșetele lor parcă prea mari pentru ce ar fi putut încăpea în ele. Tinerii, ei sunt ca peste tot, vorbesc repede, mănâncă repede, râd zgomotos, dar mereu drăguți și prietenoși, sărind să te ajute când te văd neajutorat cu harta în mână…

Restaurantele superbe, cu patroni care te luau din ușă de parcă simțeai că nu o să mai scapi necurățat de toate scamele de pe tine. Te îmbiau să guști repede un antreu sărat de simțeai cum te mănâncă limba. Urma, evident, să fii întrebat dacă dorești să bei ceva…poate un vin de Porto. Voi reveni la el mai pe final.

Situat în estuarul râului Tejo, orașul beneficiază de o bijuterie inginerească unică în Europa, cel mai lung pod suspendat de pe bâtrânul continent – 17,2 km lungime, ce leagă două orășele Montijo și Sacavem, practic zona metropolitană a Lisabonei.

Am fost la Oceanorio de Lisboa, un loc fantastic, unde nu mi se mai deslipea nasul (și copiilor din jur) de uriașul geam securizat în care înotau în cerc tot felul de vietăți fantastice.

Nu ați fost în Lisabona cu adevărat dacă nu ați mers cu tramvaiul lor vechi galben, celebrul 28, care te plimbă cu lentoare, dar tăind razant străzi și case, practic la centimetri, pe străduțele înguste din cartierele vechi.

Iar dacă ai mers cu tramvaiul trebuie „să te dai” și cu funicularele, eu am fost cu două, pe unul îl chema Ascensor da Gloria și pe unul am uitat. Însă memorabil a fost să urcăm cu Elavador de Santa Justa, care practic este un lift situat la 45 de metri deasupra pământului, realizat într-un stil ce amintește de Turnul Eiffel. Sus am fost la un restaurant unde am mâncat un pește grozav cu salată de verzituri și asezonată cu ulei de măsline și lămâie. Deliciossss.

Seara este o bucurie să simți prin venele tale cum curge energia orașului, ești cu ochii peste tot, încercând să nu-ți scape nimic…Negustorii se pun pe treabă și te îndeamnă să le calci pragul, mai ales a celor ce au magazine de suveniruri sau localuri cu muzică fado. O, Doamne, vreau să vă fac să vă imaginați cum poate fi să te plimbi fără țintă pe străzi întortocheate și înguste, să simți briza Oceanului în nări (pentru că seara se simte mai cu seamă) și să te legeni pe acordurile triste ale unei melodii vechi cântate de Icona Muzicii Fado – Amalia Rodrigues, ce răzbate de după perdeaua unui apartament vechi.

Casino de Lisboa, situat foarte aproape de Oceanurium, pe Alameda dos Oceanos, este printre cele mai mari cazinourile live din Europa și poți juca ruletă, poker sau la aparatele de slot cam tot ce vrei. E o construcție modernă, au multe spectacole și muzică. E frumos.

Castelo de Sao Jorge e ultima recomandare din nenumăratele obiective turistice pe care le puteți vizita în acest oraș fantastic. E plin de istorie și-l recomand celor care tânjesc după genul acesta de monument istoric. La sfârșitul zilei, se înserase, am decis să plecăm spre un restaurant ca să luăm cina, eram obosiți. Ne-a făcut cu ochiul un magazin situat la baza castelului, ca un demisol. Am intrat și am degustat câteva vinuri de Porto grozave. Vă recomand. Am plecat și cu vreo 2 sticle pentru acasă ca să le bem cu o ocazie specială. Au trecut câtiva ani de atunci, de când am vizitat Lisabona, ocazia memorabilă s-a întâmplat și vinul l-am băut, iar dorul de Lisabona mi-a revenit mai mult ca oricând. Vă mulțumesc că mi-ați dat ocazia asta…să-mi amintesc. Mă duc să pregătesc itinerariul și să fac bagajele. Acum îmi dau seama câte va trebui să luăm cu noi de data asta, când suntem mai mulți…