A Romanian on top of Everest -Part 2-Un român pe Everest – partea a 2-a 67481c
We continue to present you the second part of the interview with Justin Ionescu and his experience on Himalaya during the earthquake in Nepal from this spring. 121s54
Casino Inside: What have you done after your arrival at base camp?
Justin Ionescu: Once in the base camp, I expected Zsolt, who came later. Those who were with me there were stressed, but I was relaxed. I only realized the disaster on the way to the tents of my expedition fellows. That was the moment I realized what happened.
In the base camp, Justin Ionescu realized the magnitude of the disaster. The desolated landscape made him think about the fortune of staying alive, the risk to which he was subjected and not least, about his family.
Casino Inside: Tell us what happened there after you have reached the base camp.
Justin Ionescu: We have arrived in the base camp 3 days after the earthquake, on 28th of April. Meanwhile, the wounded were gone; they were evacuated first by helicopters. When I arrived, my camp – the tents of my expedition fellows and mine – was closed and they were gone in the nearest village and were waiting for me there. I waited for Zsolt to descend; when he came, I talked with him and learned that he had nothing left, his tent was gone, he had no shoes. My camp was lucky, it was protected by a hill, but the avalanche blast caused extensive damage to the others’. Expedition tents that included Zsolt’s had been hit hard. Another base, which was right above us on a mound, had no chance. There were two cooks, and one of them was caught by the blast in the tent and thrown through the air several hundred meters. My colleagues have tried to provide him first aid, but he did not survive.
I talked a little with Zsolt and then I left. I did not stay; there was nothing for me to do. I was thinking in that moment that I escaped and to what could have happened to me. I was byed by a disaster; I could have been there. From the moment I left from there, another four days have ed until I got home. I thought everything was knocked down on the road, but the cabins for tourists, for example, were intact; I saw buildings that were not demolished. Instead there were only very few tourists left. In Lukla, however, the airport was a disaster: until I arrived, the accommodation became a problem. Eventually, grace to my Italian colleagues, I found accommodation at an Italian research centre and stayed there where I had internet, I could open the phone and saw how many messages I had received. I received messages about Zsolt, I found he had problems in his base camp. I then talked to him and stressed out a little when I heard him, because he could barely speak. He had insurance, but it was a bit more complicated, so it took two days to be able to take a helicopter from the camp. Eventually he never climbed as he set out to do.
After the earthquake experience and the fright of being within walking distance of a calamity, Justin Ionescu aims to promote tourism in Nepal. He believes that despite the destruction of the rural areas furthest from the classic tourist itineraries, whole areas of Nepal still worth visiting, including the capital, tourists ing for rescuing the country itself.
Casino Inside: Finally, how would you describe the situation in Nepal now, as you saw it when you were there?
Justin Ionescu: There have been many victims certainly; there were landslides that affected entire villages, the quake set off a landslide that swept the Langtang area all the way. There were neighbourhoods with old, crowded houses, which fell like a domino. That’s what we have been told by the Nepali who spoke with us. There were thousands of victims, given that the capital, Kathmandu, has a very high density of population. There are many areas that were affected, but especially the poor ones, where buildings were not very solid. The tourist areas, it is true, are built better and withstood. Obviously, the media focused on addressing the disaster and on things with great emotional impact, but it makes great harm to Nepal and tourism there.
Casino Inside: Do you think the scale of destruction has been described as being higher than was actually?
Justin Ionescu: You can take a picture where disaster is all around and you can take another one, a little further, with a building untouched and believe nothing had ever happened actually. I have not visited the affected areas, but in the tourist district where I was and in Kathmandu, I have not seen major damage. True, I acted like a tourist: I came from the airport in Lukla, I flew to Kathmandu and from there to the tourist district, but I did not see any collapsed building.
Historic buildings, not properly strengthened, villages buried by landslides, yes, these are all real. Damages were much higher in remote areas at higher altitude, where access was gained much later. But in Kathmandu, I saw only a demolished hotel in a neighbourhood, but I do not think anyone was in it. Those at the travel agency that I use to there were wondering what will happen in the coming years, because tourism was a source of huge income, income that was distributed to the poor people who live from commerce.
Casino Inside: Your conclusion is that we must not give up going to Nepal.
Justin Ionescu: Exactly, I want to promote the destination, I try to organize a trip to the Everest base camp; maybe it’s a very bold project, maybe people do not want to go there anymore. I can say that the tourist areas are safe after the quake.
Following the earthquake that occurred on 25th of April in Nepal, more than 7,000 people died and more than 14,000 were injured. Moreover, over 80 foreigners were missing. 18 climbers died following the avalanche on Mount Everest. During the earthquake, over 1,000 climbers were on the mountain, including 400 foreigners.Vom continua să vă prezentăm a doua parte a interviului cu Justin Ionescu și experiența sa pe Himalaya în timpul cutremurului din Nepal din această primăvară.
Casino Inside: Ce ați făcut după ce ați ajuns la tabăra de bază?
Justin Ionescu: Odată ajuns în tabăra de bază, l-am așteptat pe Zsolt, care a venit mai târziu. Cei care erau cu mine acolo erau stresați, însă eu eram relaxat. Am realizat dezastrul de-abia în drum spre corturile colegilor mei de expediție. Ăla a fost momentul în care am conștientizat ce s-a întâmplat.
În tabăra de bază, Justin Ionescu a realizat amploarea dezastrului. Peisajul dezolant l-a făcut să se gândească la norocul de a rămâne în viață, la riscul la care a fost supus și nu în ultimul rând, la familie.
Casino Inside: Povestește-ne ce s-a întamplat acolo, după ce ați ajuns în tabăra de bază.
Justin Ionescu: Noi am ajuns acolo, în tabăra de bază, la 3 zile după cutremur, am ajuns pe 28 aprilie. În acest timp, răniții plecaseră; ei fuseseră evacuați primii cu elicopterul. În momentul în care am ajuns eu, tabăra mea – corturile colegilor mei de expediție și al meu – era strânsă, iar ei erau plecați în cel mai apropiat sat și mă așteptau acolo. L-am așteptat pe Zsolt să coboare; când a venit, am discutat cu el și am aflat că el nu mai avea nimic, cortul lui fusese împrăștiat, nu avea încălțări, tabăra mea a avut noroc, că era protejată de un deal, însă suflul avalanșei a provocat pagube mari celorlalți. Corturile expediției din care făcea parte Zsolt fuseseră lovite din plin. O altă bază, care se afla chiar pe dâmbul de deasupra noastră, nu a avut nici ea nicio șansă. Acolo se aflau și doi bucătari, iar unul din ei a fost surprins de suflu în cort și aruncat prin aer câteva sute de metri. Au încercat colegii mei să îi dea primul ajutor, însă nu a supraviețuit.
Am mai vorbit puțin cu Zsolt, după care am plecat. N-am mai stat; pentru mine nu era nimic de făcut. Mă gândeam în momentul ăla la faptul că am scăpat și la ce putea să mi se întâmple. Am fost ocolit de un dezastru; puteam să fiu acolo. Din momentul în care am plecat de acolo, au mai trecut 4 zile până am ajuns acasă. Am crezut că era totul dărâmat pe drum, însă cabanele pentru turiști, de exemplu, erau intacte, am văzut clădiri care nu erau dărâmate. În schimb nu mai erau turiști, au mai rămas doar foarte puțini. La Lukla, în schimb, în aeroport, era dezastru: până când am ajuns eu, și locurile de cazare au devenit o problemă. Până la urmă, datorită colegilor mei italieni, am găsit cazare la un centru de cercetare italian și am stat acolo, unde am avut și internet, am putut să deschid telefonul și atunci am văzut cât de multe mesaje primisem. Am primit mesaje și despre Zsolt, am aflat că avea probleme în tabăra de bază. Am vorbit apoi cu el și m-am stresat un pic când l-am auzit, pentru că abia putea vorbi. El avea asigurare, dar era puțin mai complicat, de aceea a fost nevoie de 2 zile să îl poată lua elicopterul din tabără. Până la urmă nu a mai urcat, așa cum își propusese să facă.
După experiența din timpul cutremurului și sperietura de a fi fost la câțiva pași de o nenorocire, Justin Ionescu și-a propus să promoveze turismul în Nepal. El consideră că, în ciuda distrugerilor din ariile rurale, mai îndepărtate de itinerariile turistice clasice, zone întregi din Nepal sunt în continuare vizitabile, inclusiv capitala, turiștii reprezentând însăși salvarea acestei țări.
Casino Inside: În concluzie, cum ai descrie acum situația din Nepal, așa cum ai văzut-o tu când erai acolo?
Justin Ionescu: Au fost multe victime, cu siguranță, au fost alunecări de teren care au afectat sate întregi, de la cutremur a pornit o alunecare de teren în zona Langtang care a măturat totul în drum. Au fost cartiere cu case vechi, înghesuite, care au căzut toate ca într-un joc de domino. Asta ne-au povestit nepalezii cu care am discutat. Au fost mii de victime, având în vedere că și capitala, Kathmandu, are o densitate foarte mare de locuitori. Sunt multe zone care au fost grav afectate, însă mai ales cele sărace, unde construcțiile nu sunt foarte solide. Zonele turistice, ce-i drept, sunt făcute mai bine și au rezistat altfel. Evident că presa s-a axat pe abordarea dezastrului și pe lucruri cu impact emoțional mare, însă acest lucru face un mare rău Nepalului și turismului de acolo.
Casino Inside: Crezi că amploarea distrugerilor a fost descrisă ca fiind mai mare decât a fost de fapt?
Justin Ionescu: Poți să faci o poză unde e doar dezastru în jur și poți să faci una, puțin mai departe, cu o clădire neatinsă și să crezi că nu s-a întâmplat, de fapt, nimic. Eu nu am vizitat zonele afectate, însă în cartierul turistic în care am fost și din ce am mai văzut eu în Kathmandu, nu am văzut distrugeri mari. Ce-i drept, m-am comportat ca un turist: am venit de la aeroport, în Lukla, am zburat până în Kathmandu și de acolo până în cartierul turistic eu nu am văzut nicio clădire dărâmată.
Clădirile istorice, neîntărite corespunzător, sate îngropate de alunecările de teren, da, toate acestea sunt reale. Pagubele au fost cu atât mai mari în zonele îndepărtate, aflate la altitudine mai mare, unde accesul nu s-a putut face decât mult mai târziu. Dar în Kathmandu, eu am văzut doar într-un cartier un hotel care s-a dărâmat, însă nu cred că era cineva în el. Agenția de turism cu care merg eu acolo își punea problema de ce se va întâmpla în următorii ani, pentru că turismul era o sursă de venit foarte mare, venit care se distribuia și către cei săraci, care trăiesc din comerț.
Casino Inside: Concluzia ta este că nu trebuie să renunțăm să mai mergem în Nepal.
Justin Ionescu: Exact, eu vreau să promovez destinația, încerc să organizez o excursie la tabăra de bază a Everestului; poate e un proiect foarte îndrăzneț, poate lumea nu vrea să mai meargă acolo. Eu pot să spun că zonele turistice sunt foarte sigure în urma cutremurului.
În urma seismului care s-a produs pe 25 aprilie în Nepal au murit peste 7.000 de oameni și au fost răniți peste 14.000. De asemenea, peste 80 de străini au fost dați dispăruți. În urma avalanșelor de pe muntele Everest au murit 18 alpiniști. În timpul producerii cutremurului, pe munte se aflau peste 1.000 de alpiniști, dintre care 400 străini.
