6y934

Text by: Laurențiu Neacșu – General Manager Royal Cash

The specificity of gambling conducted within host business – 3-5 devices hosted in bars, discos, cafés, etc.-allows different approaches regarding the selection of players and the choice of games. However, any marketing policy in the area of street gaming barges into a very important constraint, namely the cooperation of the location partner. An analysis of the main barriers in negotiating the contract between the organizer and the owner of the bar reveals the following:

·        Knowing the games is irrelevant and regarded as unimportant. As a rule, the games are recognized by the symbols of „wild” or „scatter”, „diamonds”, „frogs”, „books”. Even if this is normal in the case of the players, a professional approach of the organizers does not allow ambiguity.

·        The Quality of the game is inconsequential. Various recognized clones or surrogates of the valuable games are accepted, on the grounds that the players are not demanding, and the percentage of winning is more convenient to the organizers. Thus, practices such as the „responsible gaming” or policies like „time on device” associated with the players, are difficult to manage.

·        The owner of the bar assimilates the organizer of gaming with a regular supplier of the HORECA area, asking for specific products and services of gambling (bar seats, ashtray s that one can personalize electric advertising sign etc.). Lack or uncontrolled application of legal provisions concerning the advertising of gambling, especially in the area of 3-5 appliances, entails risks of fine for the organizers, especially under conditions in which the partner (for example, if a bar) can’t be prevented from staging/decorating the façade with various specific gaming insignia.

·        The lack of business predictability during the period of the contract. Poor involvement of the authorities determines the volatility of the Organizer’s activity in the host location. Here it is not about O.N.J.N., but the entire inter-institutional legislative complex, which allows the violation of the commercial contract, with no significant consequences for the parties. Solving situations as the seizure of the devices or, on the contrary, their removal to the streets by the bar/café owner is mostly the responsibility of the gambling organizer.

·        The impossibility of promoting the locations of exploitation due to legal restrictions.

Each micro-business has its own specifics and individual approach personal to its . Unfortunately, very often, he does not have sufficient scientific managerial training, and decisions are made instinctively. Consequently, in the case of a line of exploitation of street- gaming type, the marketing approach is somewhat reversed: the organizer tries to adapt, to negotiate based on local specifics, to bring the instinct based decision (or based on the unstructured experience of the café owner) in an area of industrialism, which can be easier, cheaper and more effective managed by those who know the specifics of gambling.

In these circumstances, the main problem is not the quality of marketing, but if marketing can exist in a professional formula. Even the exceeding of the specific problems listed above does not imply the success of a strategy, taking into the other constraints: the funds, the allocated human resources and time. Paradoxically, the investments in the partner’s bar may generate a false impression of a disadvantageous discrepancy between the profits of the partners.

Thus a vicious cycle appears and in order not to lose the investments made the Organizer is forced to yield some of his revenue.

Specifically, if a bar accepts an initial income of 35%, where the Organizer, through a local proper marketing policy, increase the revenues, the bar will begin to believe that its share is too small and it will request a contract renegotiation of 40% or 50%. In the event of refusal, the partnership ends abruptly, and the operator is forced to shut down the operation. The money invested by the organizer is lost, and the bar won an increase in brand awareness. Such cases have become a light-reason, a habit, so that organizers of the street gaming often choose to quit or to any empirical marketing initiative of the bar in a more declarative manner.

As a conclusion, this article does not relate to marketing, but to the decision of having professional marketing, based on the following assumptions:

 • The marketing solution can be only limited and legal

 • The coordination and implementation is done only at the will and with the unprepared contest of the poorly motivated partner

 • The more costly it is, the more increased becomes the risk of direct damage (theft, degradation, etc.)

• Effectiveness generates the risk of losing the operation.

Text: Laurențiu Neacșu – General Manager Royal Cash

Specificitatea jocurilor de noroc derulate în afaceri gazdă – 3-5 aparate găzduite în baruri, discoteci, cafenele, etc. – permite abordări diverse cu privire la selectarea jucătorilor și la alegerea aparatelor. Cu toate acestea, orice politică de marketing în zona de street gaming se lovește de o constrângere foarte importantă, anume cooperarea partenerului din locație. O analiză a principalelor piedici în negocierea contractului dintre organizator și patronul de bar scoate la iveală următoarele:

·        Cunoașterea jocurilor este irelevantă și considerată neimportantă. De regulă, jocurile sunt recunoscute după simbolurile “wild” sau “scatter”: “diamante”, “broaște”, “cărți”. Chiar dacă acest lucru este normal în cazul jucătorilor, o abordare profesionistă în cazul organizatorilor nu permite ambiguitate.

·        Calitatea jocului este neimportantă. Sunt acceptate diverse clone sau surogate ale jocurilor valoroase recunoscute, pe motiv că nici jucătorii nu sunt pretențioși, iar procentul de câștig este mai avantajos organizatorilor. Astfel, practici precum “jocul responsabil” sau politici asociate jucătorilor ”time on device” sunt dificil de istrat.

·        Patronul de bar asimilează organizatorul de jocuri de noroc cu un furnizor obișnuit din zona HORECA, solicitând produse și servicii nespecifice jocurilor de noroc (scaune de bar, suporți de scrumieră personalizați, casete luminoase, etc.). Necunoașterea sau aplicarea necontrolată a prevederilor legale privind publicitatea jocurilor de noroc, în special în zona de 3-5 aparate, generează riscuri de amendă pentru organizatori, mai ales în condițiile în care partenerul (de exemplu, în cazul unui bar) nu poate fi impiedicat să monteze/decoreze fațada cu diverse însemne specifice jocurilor de noroc.

·        Lipsa de predictibilitate a afacerii pe perioada contractului. Slaba implicare a autorităților determină o volatilitate a activității organizatorului în locația gazdă. Nu este vorba de O.N.J.N. aici, ci de întregul complex legislativ-instituțional care permite nerespectarea contractului comercial fără consecințe importante pentru părți. Rezolvarea unor situații precum sechestrarea aparatelor sau, dimpotrivă, scoaterea lor în stradă de proprietarul barului/cafenelei, cade de cele mai multe ori în sarcina exclusivă a organizatorului de jocuri de noroc.

·        Imposibilitatea promovării locurilor de exploatare ca urmare a restricțiilor legale.

Fiecare micro-bussines are specificul propriu și abordare individuală, personală a ului. Din păcate, de foarte multe ori, acesta nu are o pregătire managerială temeinică, științifică, iar deciziile se iau  instinctiv. În consecință, în cazul unui lanț de exploatări de tip street-gaming, abordarea de marketing este oarecum inversată: organizatorul încearcă să se adapteze, să negocieze pornind de la specificul local, să aducă decizia bazată pe instinct (sau pe experiența nestructurată a patronului de cafenea) într-o zonă a industrialului, care poate fi gestionată mai simplu, mai ieftin și mai eficace de cei care cunosc specificul jocurilor de noroc.  

În aceste condiții, problema principală nu este calitatea marketingului, ci dacă marketingul poate exista într-o formulă profesionistă. Chiar și depășirea problemelor specifice enumerate succint mai sus nu presupune succesul unei strategii, având în vedere și celelalte constrângeri: fondurile, resursa umană alocată și timpul. Paradoxal, investițiile în barul partenerului pot genera falsa impresie a acestuia că există o discrepanță a profiturilor între parteneri care îl dezavantajează. Apare astfel un cerc vicios în care pentru a nu pierde investițiile făcute, organizatorul se vede forțat să cedeze din veniturile realizate.

Concret, dacă un bar acceptă un venit inițial de 35%, în situația în care organizatorul, printr-o politică locală corectă de marketing, crește veniturile, barul o să considere că îi revine prea puțin și o să ceară renegocierea contractului la 40% sau 50%. În situația refuzului, parteneriatul se finalizează brusc, iar operatorul este forțat să închidă exploatarea. Banii investiți și nerecuperați de organizator sunt pierduți, iar barul câștigă o creștere a notorietății. Asemenea situații au devenit un lait-motiv, o obișnuință, astfel încât organizatorii din zona de street gaming aleg de multe ori să renunțe sau să sprijine mai mult declarativ orice inițiativă empirică de marketing a partronului de bar.

Ca o concluzie de final, acest articol nu se referă la marketing, ci la decizia de a face marketing în sensul profesionist al cuvântului, plecând de la următoarele premise:

·        Soluția de marketing poate fi doar locală și limitată legal

·        Coordonarea și implementarea se face doar la voința și cu concursul partenerului nepregătit și necorespunzător motivat

·        Cu cât este mai costisitoare cu atât crește riscul pagubelor directe (furturi, degradări, etc.)

·        Eficiența generează riscul pierderii exploatării.

Text: Laurențiu Neacșu – General Manager Royal Cash

Specificitatea jocurilor de noroc derulate în afaceri gazdă – 3-5 aparate găzduite în baruri, discoteci, cafenele, etc. – permite abordări diverse cu privire la selectarea jucătorilor și la alegerea aparatelor. Cu toate acestea, orice politică de marketing în zona de street gaming se lovește de o constrângere foarte importantă, anume cooperarea partenerului din locație. O analiză a principalelor piedici în negocierea contractului dintre organizator și patronul de bar scoate la iveală următoarele:

·        Cunoașterea jocurilor este irelevantă și considerată neimportantă. De regulă, jocurile sunt recunoscute după simbolurile “wild” sau “scatter”: “diamante”, “broaște”, “cărți”. Chiar dacă acest lucru este normal în cazul jucătorilor, o abordare profesionistă în cazul organizatorilor nu permite ambiguitate.

·        Calitatea jocului este neimportantă. Sunt acceptate diverse clone sau surogate ale jocurilor valoroase recunoscute, pe motiv că nici jucătorii nu sunt pretențioși, iar procentul de câștig este mai avantajos organizatorilor. Astfel, practici precum “jocul responsabil” sau politici asociate jucătorilor ”time on device” sunt dificil de istrat.

·        Patronul de bar asimilează organizatorul de jocuri de noroc cu un furnizor obișnuit din zona HORECA, solicitând produse și servicii nespecifice jocurilor de noroc (scaune de bar, suporți de scrumieră personalizați, casete luminoase, etc.). Necunoașterea sau aplicarea necontrolată a prevederilor legale privind publicitatea jocurilor de noroc, în special în zona de 3-5 aparate, generează riscuri de amendă pentru organizatori, mai ales în condițiile în care partenerul (de exemplu, în cazul unui bar) nu poate fi impiedicat să monteze/decoreze fațada cu diverse însemne specifice jocurilor de noroc.

·        Lipsa de predictibilitate a afacerii pe perioada contractului. Slaba implicare a autorităților determină o volatilitate a activității organizatorului în locația gazdă. Nu este vorba de O.N.J.N. aici, ci de întregul complex legislativ-instituțional care permite nerespectarea contractului comercial fără consecințe importante pentru părți. Rezolvarea unor situații precum sechestrarea aparatelor sau, dimpotrivă, scoaterea lor în stradă de proprietarul barului/cafenelei, cade de cele mai multe ori în sarcina exclusivă a organizatorului de jocuri de noroc.

·        Imposibilitatea promovării locurilor de exploatare ca urmare a restricțiilor legale.

Fiecare micro-bussines are specificul propriu și abordare individuală, personală a ului. Din păcate, de foarte multe ori, acesta nu are o pregătire managerială temeinică, științifică, iar deciziile se iau  instinctiv. În consecință, în cazul unui lanț de exploatări de tip street-gaming, abordarea de marketing este oarecum inversată: organizatorul încearcă să se adapteze, să negocieze pornind de la specificul local, să aducă decizia bazată pe instinct (sau pe experiența nestructurată a patronului de cafenea) într-o zonă a industrialului, care poate fi gestionată mai simplu, mai ieftin și mai eficace de cei care cunosc specificul jocurilor de noroc.  

În aceste condiții, problema principală nu este calitatea marketingului, ci dacă marketingul poate exista într-o formulă profesionistă. Chiar și depășirea problemelor specifice enumerate succint mai sus nu presupune succesul unei strategii, având în vedere și celelalte constrângeri: fondurile, resursa umană alocată și timpul. Paradoxal, investițiile în barul partenerului pot genera falsa impresie a acestuia că există o discrepanță a profiturilor între parteneri care îl dezavantajează. Apare astfel un cerc vicios în care pentru a nu pierde investițiile făcute, organizatorul se vede forțat să cedeze din veniturile realizate.

Concret, dacă un bar acceptă un venit inițial de 35%, în situația în care organizatorul, printr-o politică locală corectă de marketing, crește veniturile, barul o să considere că îi revine prea puțin și o să ceară renegocierea contractului la 40% sau 50%. În situația refuzului, parteneriatul se finalizează brusc, iar operatorul este forțat să închidă exploatarea. Banii investiți și nerecuperați de organizator sunt pierduți, iar barul câștigă o creștere a notorietății. Asemenea situații au devenit un lait-motiv, o obișnuință, astfel încât organizatorii din zona de street gaming aleg de multe ori să renunțe sau să sprijine mai mult declarativ orice inițiativă empirică de marketing a partronului de bar.

Ca o concluzie de final, acest articol nu se referă la marketing, ci la decizia de a face marketing în sensul profesionist al cuvântului, plecând de la următoarele premise:

·        Soluția de marketing poate fi doar locală și limitată legal

·        Coordonarea și implementarea se face doar la voința și cu concursul partenerului nepregătit și necorespunzător motivat

·        Cu cât este mai costisitoare cu atât crește riscul pagubelor directe (furturi, degradări, etc.)

·        Eficiența generează riscul pierderii exploatării.

Text: Laurențiu Neacșu – General Manager Royal Cash

Specificitatea jocurilor de noroc derulate în afaceri gazdă – 3-5 aparate găzduite în baruri, discoteci, cafenele, etc. – permite abordări diverse cu privire la selectarea jucătorilor și la alegerea aparatelor. Cu toate acestea, orice politică de marketing în zona de street gaming se lovește de o constrângere foarte importantă, anume cooperarea partenerului din locație. O analiză a principalelor piedici în negocierea contractului dintre organizator și patronul de bar scoate la iveală următoarele:

·        Cunoașterea jocurilor este irelevantă și considerată neimportantă. De regulă, jocurile sunt recunoscute după simbolurile “wild” sau “scatter”: “diamante”, “broaște”, “cărți”. Chiar dacă acest lucru este normal în cazul jucătorilor, o abordare profesionistă în cazul organizatorilor nu permite ambiguitate.

·        Calitatea jocului este neimportantă. Sunt acceptate diverse clone sau surogate ale jocurilor valoroase recunoscute, pe motiv că nici jucătorii nu sunt pretențioși, iar procentul de câștig este mai avantajos organizatorilor. Astfel, practici precum “jocul responsabil” sau politici asociate jucătorilor ”time on device” sunt dificil de istrat.

·        Patronul de bar asimilează organizatorul de jocuri de noroc cu un furnizor obișnuit din zona HORECA, solicitând produse și servicii nespecifice jocurilor de noroc (scaune de bar, suporți de scrumieră personalizați, casete luminoase, etc.). Necunoașterea sau aplicarea necontrolată a prevederilor legale privind publicitatea jocurilor de noroc, în special în zona de 3-5 aparate, generează riscuri de amendă pentru organizatori, mai ales în condițiile în care partenerul (de exemplu, în cazul unui bar) nu poate fi impiedicat să monteze/decoreze fațada cu diverse însemne specifice jocurilor de noroc.

·        Lipsa de predictibilitate a afacerii pe perioada contractului. Slaba implicare a autorităților determină o volatilitate a activității organizatorului în locația gazdă. Nu este vorba de O.N.J.N. aici, ci de întregul complex legislativ-instituțional care permite nerespectarea contractului comercial fără consecințe importante pentru părți. Rezolvarea unor situații precum sechestrarea aparatelor sau, dimpotrivă, scoaterea lor în stradă de proprietarul barului/cafenelei, cade de cele mai multe ori în sarcina exclusivă a organizatorului de jocuri de noroc.

·        Imposibilitatea promovării locurilor de exploatare ca urmare a restricțiilor legale.

Fiecare micro-bussines are specificul propriu și abordare individuală, personală a ului. Din păcate, de foarte multe ori, acesta nu are o pregătire managerială temeinică, științifică, iar deciziile se iau  instinctiv. În consecință, în cazul unui lanț de exploatări de tip street-gaming, abordarea de marketing este oarecum inversată: organizatorul încearcă să se adapteze, să negocieze pornind de la specificul local, să aducă decizia bazată pe instinct (sau pe experiența nestructurată a patronului de cafenea) într-o zonă a industrialului, care poate fi gestionată mai simplu, mai ieftin și mai eficace de cei care cunosc specificul jocurilor de noroc.  

În aceste condiții, problema principală nu este calitatea marketingului, ci dacă marketingul poate exista într-o formulă profesionistă. Chiar și depășirea problemelor specifice enumerate succint mai sus nu presupune succesul unei strategii, având în vedere și celelalte constrângeri: fondurile, resursa umană alocată și timpul. Paradoxal, investițiile în barul partenerului pot genera falsa impresie a acestuia că există o discrepanță a profiturilor între parteneri care îl dezavantajează. Apare astfel un cerc vicios în care pentru a nu pierde investițiile făcute, organizatorul se vede forțat să cedeze din veniturile realizate.

Concret, dacă un bar acceptă un venit inițial de 35%, în situația în care organizatorul, printr-o politică locală corectă de marketing, crește veniturile, barul o să considere că îi revine prea puțin și o să ceară renegocierea contractului la 40% sau 50%. În situația refuzului, parteneriatul se finalizează brusc, iar operatorul este forțat să închidă exploatarea. Banii investiți și nerecuperați de organizator sunt pierduți, iar barul câștigă o creștere a notorietății. Asemenea situații au devenit un lait-motiv, o obișnuință, astfel încât organizatorii din zona de street gaming aleg de multe ori să renunțe sau să sprijine mai mult declarativ orice inițiativă empirică de marketing a partronului de bar.

Ca o concluzie de final, acest articol nu se referă la marketing, ci la decizia de a face marketing în sensul profesionist al cuvântului, plecând de la următoarele premise:

·        Soluția de marketing poate fi doar locală și limitată legal

·        Coordonarea și implementarea se face doar la voința și cu concursul partenerului nepregătit și necorespunzător motivat

·        Cu cât este mai costisitoare cu atât crește riscul pagubelor directe (furturi, degradări, etc.)

·        Eficiența generează riscul pierderii exploatării.

Text: Laurențiu Neacșu – General Manager Royal Cash

Specificitatea jocurilor de noroc derulate în afaceri gazdă – 3-5 aparate găzduite în baruri, discoteci, cafenele, etc. – permite abordări diverse cu privire la selectarea jucătorilor și la alegerea aparatelor. Cu toate acestea, orice politică de marketing în zona de street gaming se lovește de o constrângere foarte importantă, anume cooperarea partenerului din locație. O analiză a principalelor piedici în negocierea contractului dintre organizator și patronul de bar scoate la iveală următoarele:

·        Cunoașterea jocurilor este irelevantă și considerată neimportantă. De regulă, jocurile sunt recunoscute după simbolurile “wild” sau “scatter”: “diamante”, “broaște”, “cărți”. Chiar dacă acest lucru este normal în cazul jucătorilor, o abordare profesionistă în cazul organizatorilor nu permite ambiguitate.

·        Calitatea jocului este neimportantă. Sunt acceptate diverse clone sau surogate ale jocurilor valoroase recunoscute, pe motiv că nici jucătorii nu sunt pretențioși, iar procentul de câștig este mai avantajos organizatorilor. Astfel, practici precum “jocul responsabil” sau politici asociate jucătorilor ”time on device” sunt dificil de istrat.

·        Patronul de bar asimilează organizatorul de jocuri de noroc cu un furnizor obișnuit din zona HORECA, solicitând produse și servicii nespecifice jocurilor de noroc (scaune de bar, suporți de scrumieră personalizați, casete luminoase, etc.). Necunoașterea sau aplicarea necontrolată a prevederilor legale privind publicitatea jocurilor de noroc, în special în zona de 3-5 aparate, generează riscuri de amendă pentru organizatori, mai ales în condițiile în care partenerul (de exemplu, în cazul unui bar) nu poate fi impiedicat să monteze/decoreze fațada cu diverse însemne specifice jocurilor de noroc.

·        Lipsa de predictibilitate a afacerii pe perioada contractului. Slaba implicare a autorităților determină o volatilitate a activității organizatorului în locația gazdă. Nu este vorba de O.N.J.N. aici, ci de întregul complex legislativ-instituțional care permite nerespectarea contractului comercial fără consecințe importante pentru părți. Rezolvarea unor situații precum sechestrarea aparatelor sau, dimpotrivă, scoaterea lor în stradă de proprietarul barului/cafenelei, cade de cele mai multe ori în sarcina exclusivă a organizatorului de jocuri de noroc.

·        Imposibilitatea promovării locurilor de exploatare ca urmare a restricțiilor legale.

Fiecare micro-bussines are specificul propriu și abordare individuală, personală a ului. Din păcate, de foarte multe ori, acesta nu are o pregătire managerială temeinică, științifică, iar deciziile se iau  instinctiv. În consecință, în cazul unui lanț de exploatări de tip street-gaming, abordarea de marketing este oarecum inversată: organizatorul încearcă să se adapteze, să negocieze pornind de la specificul local, să aducă decizia bazată pe instinct (sau pe experiența nestructurată a patronului de cafenea) într-o zonă a industrialului, care poate fi gestionată mai simplu, mai ieftin și mai eficace de cei care cunosc specificul jocurilor de noroc.  

În aceste condiții, problema principală nu este calitatea marketingului, ci dacă marketingul poate exista într-o formulă profesionistă. Chiar și depășirea problemelor specifice enumerate succint mai sus nu presupune succesul unei strategii, având în vedere și celelalte constrângeri: fondurile, resursa umană alocată și timpul. Paradoxal, investițiile în barul partenerului pot genera falsa impresie a acestuia că există o discrepanță a profiturilor între parteneri care îl dezavantajează. Apare astfel un cerc vicios în care pentru a nu pierde investițiile făcute, organizatorul se vede forțat să cedeze din veniturile realizate.

Concret, dacă un bar acceptă un venit inițial de 35%, în situația în care organizatorul, printr-o politică locală corectă de marketing, crește veniturile, barul o să considere că îi revine prea puțin și o să ceară renegocierea contractului la 40% sau 50%. În situația refuzului, parteneriatul se finalizează brusc, iar operatorul este forțat să închidă exploatarea. Banii investiți și nerecuperați de organizator sunt pierduți, iar barul câștigă o creștere a notorietății. Asemenea situații au devenit un lait-motiv, o obișnuință, astfel încât organizatorii din zona de street gaming aleg de multe ori să renunțe sau să sprijine mai mult declarativ orice inițiativă empirică de marketing a partronului de bar.

Ca o concluzie de final, acest articol nu se referă la marketing, ci la decizia de a face marketing în sensul profesionist al cuvântului, plecând de la următoarele premise:

·        Soluția de marketing poate fi doar locală și limitată legal

·        Coordonarea și implementarea se face doar la voința și cu concursul partenerului nepregătit și necorespunzător motivat

·        Cu cât este mai costisitoare cu atât crește riscul pagubelor directe (furturi, degradări, etc.)

·        Eficiența generează riscul pierderii exploatării.