Howard Hughes – veni, vidi, viciHoward Hughes – a venit, a văzut, a cucerit 6qf3j

„I like to think of Las Vegas in of a well-dressed man in a dinner jacket and a beautifully jeweled and furred female getting out of an expensive car.” (Howard Hughes) 1e2a2u

Unlike other Las Vegas figures, Hughes was the man, the visionary, who wanted and was able to convert the Nevada desert in the oasis of light and prosperity now enjoyed by the inhabitants of the city. He was among those who pushed for upgrading living conditions in Las Vegas, changing the desert’s sand into air, water and earth. We do not know if only due to his phobias or his philanthropy spirit, but Hughes was among the first to see in Las Vegas more than a place where one comes to try his luck, but also a place where one would want to live his life.

Howard Hughes was one of the brightest figures in Las Vegas’ neon history. Howard Robard Hughes, Jr.  was one of the most controversial american figures, business magnate, investor, aviator, engineer, film maker and philanthropist. He was one of the wealthiest people in the world. Hughes is also ed for his eccentric behavior and reclusive lifestyle in later life, caused in part by a worsening obsessive–compulsive disorder and chronic pain. His legacy is maintained through the Howard Hughes Medical Institute.

He came to Las Vegas at the end of 1966. Howard Hughes arrived in Vegas, never intending to buy a hotel, according to longtime Hughes confidante, Robert Maheu. But for the next four years Hughes would wield his fantastic wealth to change and modernize the Las Vegas Strip.

Hughes had visited Las Vegas during World War II, staying at the Desert Inn, El Rancho Vegas and the Flamingo. In the early 1950s he acquired about 40 square miles near Las Vegas, trading 73,000 acres of desert land in five Northern Nevada counties. When Hughes finished buying the land, his Nevada holdings were worth an estimated $300 million. His empire included Harold’s Club in Reno, nearly every vacant lot on the Las Vegas Strip, an airline, several Nevada ranches and about 2,000 mining claims.

When Hughes arrived in Las Vegas his aides whisked him to the Desert Inn penthouse. Moe Dalitz, the Desert Inn’s general manager, asked Hughes to vacate the penthouse because it was needed for the expected influx of New Year’s Eve guests. Instead, Hughes bought the hotel.

Community officials bent the rules to accommodate their new resident, hoping he would be a great benefactor. Despite Hughes’ refusal to be photographed, fingerprinted or fill out financial disclosure papers, the tycoon got a license to operate the Desert Inn from the Nevada Gaming Commission in 1967.

Having overstayed his welcome, Howard Hughes was almost physically kicked out of the Desert Inn when Robert Maheu jokingly suggested to his boss that he buy the hotel in which he had taken up residence over the past four months. Hughes agreed and so began the billionaire’s foray into Las Vegas real estate.

After buying the Desert Inn for $13 million, Hughes went on a roll. He bought the Sands for $14.6 million, the Frontier for $23 million and the unfinished Landmark, which had stood empty for eight years, for $17 million. His other on- and off-Strip properties included the Desert Inn Country Club’s residential lots, the North Las Vegas Airport and all the land surrounding McCarran International Airport and several casinos that operated under the umbrella Summa Corp.

Before Hughes bought the Frontier in December 1967 he called Governor Paul Laxalt to assure the state he would continue his good deeds. Hughes’ handwritten offer said he would establish a medical school at UNLV and promised $200,000 to $300,000 a year for 20 years. However, he never funded Nevada’s medical school, which was established after the billionaire left Nevada.

At times, Hughes was a study in contradiction. Although he had clearance to view top-secret government information because of multimillion-dollar defense contracts with Hughes Tool Co., he did not agree with all government policies. Most notable was his opposition to nuclear weapons explosions at the Nevada Test Site, 65 miles northwest of Las Vegas.

While living at the Desert Inn, Hughes tried to stop the explosions at the Test Site, but never persuaded the government to halt them. Hughes was concerned tourists would become frightened of the atomic blasts and stop coming to Las Vegas. He also feared the rumbles felt in the valley from the tests might damage his numerous properties.

Hughes envisioned Las Vegas as a model metropolis with its own high-speed train, a city with clean air and clean water in the middle of the desert, according to memos he wrote. Sewage going into Lake Mead, the source of drinking water for Las Vegas, was one of the former engineer’s major concerns.

Hughes changed Las Vegas Strip landscape with corporately-owned casinos.

The man who never left the Desert Inn’s penthouse had other things on his mind. Once he was ensconced in the penthouse, he withdrew into his own world of movies on television, drugs and excessive paranoia about germs. He even wrote directions to his staff about how many tissues they needed to use to carry items in and out of his suite.

A chronic insomniac, he wanted to watch movies on television when most people were asleep, a habit harking back to his Hollywood days at RKO Studios. But Las Vegas had no all-night TV stations. Las Vegas Sun Publisher Hank Greenspun sold his television station (KLAS Channel 8) to Hughes in September 1967 for $3.6 million. The former movie mogul now had a 24/7 channel.

Despite Maheu’s constant services to Howard Hughes throughout the 1960s, Robert Maheu never actually met Hughes face-to-face, rather he communicated with the business man through memos and telephone conversations. Maheu discusses the phone conversation in which Hughes revealed why he could not arrange a personal meeting with the man in which he had given complete control of his business dealings.

After four years in Las Vegas, Hughes left abruptly. On Thanksgiving Eve 1970, Hughes was reportedly carried out of the Desert Inn on a stretcher, driven to Nellis Air Force Base in an unmarked van and flown by private jet to Resorts International’s Brittania Beach hotel in the Bahamas.

The billionaire never returned to Las Vegas, although his legacy continues to feed the city’s lore and legend. A bitter corporate struggle ensued in Las Vegas over Hughes’ empire. Hughes’ once-trusted aide, Maheu, personal physician Dr. Robert Buckley and other top officials were fired after he left the Desert Inn’s penthouse.

Summa Corp. Executive Vice President Frank William Gay and Chester Davis, a Wall Street lawyer who defended Hughes in a lengthy and successful battle over alleged antitrust violations involving TWA (among the largest airlines in the U.S. at that time, and property of Hughes), ousted Maheu after arriving at the Sands Hotel in December 1970.

Summa insiders and his heirs began battling over Hughes estate. At first, Davis sought out Hughes’ closest relative, Houston lawyer Will Lummis, the son of a maternal aunt. Davis suggested Lummis become temporary sole stockholder of the estate and that he the Summa board. In August 1976, Lummis became Summa’s chairman.

Hughes’ estate was eventually divided among 23 relatives, led by Lummis, in 1983. Summa Corp. was renamed the Howard Hughes Corp. in 1994. Hughes, who was born on Dec. 24, 1905, died on April 5, 1976, on a plane flying from Mexico to Houston.„Îmi place să mă gândesc la Las Vegas ca la un bărbat bine îmbrăcat și o femeie frumoasă,cu blănuri și bijuterii, ieșind dintr-o mașină scumpă”. (Howard Hughes)

Spre deosebire de alte personalități ale Vegasului, Howard Hughes a fost omul, vizionarul, care a dorit și a reușit să transforme deșertul Nevadei în oaza de lumină și de prosperitate de care se bucură acum locuitorii orașului. El a fost printre cei care au forțat modernizarea condițiilor de trai din Las Vegas, transformând nisipul deșertului în aer, apă și pământ curat. Nu știm dacă doar datorită fobiilor sale sau poate spiritului său filantropic, însă Hughes a fost printre primii care au văzut în Las Vegas nu doar un loc în care să vii să-ți încerci norocul ci și un loc în care să-ți dorești să trăiești.

Howard Hughes a fost una dintre cele mai strălucitoare figuri  din istoria de neon a orașului Las Vegas. Howard Robard Hughes Jr.  a fost una dintre cele mai controversate figuri americane, om de afaceri uriaș, investitor, aviator, inginer, producător de film şi filantrop. El a fost unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Hughes este amintit pentru stilul de viață excentric şi izolat adoptat mai târziu, cauzat în parte de o agravare a tulburării sale obsesiv-compulsivă şi a durerilor cronice. Moştenirea sa este menţinută prin Institutul de Medicină Howard Hughes.

Acesta a sosit în Las Vegas la sfârşitul anului 1966. Conform lui Robert Maheu, confidentul lui Hughes, când acesta a ajuns în Vegas, nu avea nicio intenţie să cumpere un hotel. Dar pentru următorii patru ani Hughes și-a folosit fantastica sa avere pentru a schimba şi moderniza Las Vegas Strip.

Hughes a vizitat Las Vegas în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, perioadă în care a stat la Desert Inn, El Rancho Vegas şi Flamingo. La începutul anilor 1950 a achiziţionat aproximativ 40 de mile pătrate lângă Las Vegas, tranzacţionând 73.000 de acri de teren de deşert din cinci districte ale Nevadei de Nord. Când Hughes a terminat cumpărarea terenului, proprietățile sale din Nevada valorau aproximativ 300 milioane $. Imperiul acestuia includea Harold’s Club din Reno, aproape toate loturile vacante din Las Vegas Strip, o companie aeriană, mai multe ferme din Nevada şi aproximativ 2.000 de creanţe miniere.

Când Hughes a ajuns în Las Vegas ajutoarele sale l-au cazat în penthouse-ul hotelului Desert Inn. Moe Dalitz, managerul general al Desert Inn, i-a cerut lui Hughes să elibereze penthouse-ul, deoarece acesta era necesar pentru noul aflux de oaspeți aşteptați pentru Revelion. Ca răspuns, Hughes a cumpărat hotelul.

Funcționarii orașului au modificat puțin regulamentele pentru ca acestea să se potrivească noului lor rezident, sperând că acesta va deveni un mare binefăcător. În ciuda refuzului lui Hughes de a fi fotografiat, amprentat sau de a completa documentele de divulgare a situației lui financiare în 1967, magnatul a primit o licenţă de la Comisia de Gaming din Nevada pentru operarea de jocuri de noroc în Desert Inn.

Depăşind perioada de timp în care a fost bine-venit, Howard Hughes aproape a fost dat afară la propriu din hotelul Desert Inn când Robert Maheu i-a sugerat în glumă şefului său că acesta ar putea să cumpere hotelul în care stătea de patru luni. Hughes a fost de accord cu el şi aşa a început incursiunea miliardarului în afacerile imobiliare din Las Vegas.

După ce a cumpărat Desert Inn cu 13 milioane de dolari, Hughes a continuat pe acest făgaș. Acesta a cumpărat Sands cu 14,6 milioane de dolari, Frontier cu 23 de milioane de dolari şi Landmark care era neterminat și care a stat gol timp de opt ani, cu 17 milioane dolari. Celelalte proprietăţi ale sale din interiorul și din afara Las Vegasului includeau loturile rezidenţiale ale lui Country Club Desert Inn, Aerportul de Nord din Las Vegas, toate terenurile din jurul Aeroportului Internaţional McCarran şi mai multe cazinouri care operau sub egida Summa corp

În decembrie 1967, înainte de a cumpăra Frontier, Hughes l-a at pe guvernatorul Paul Laxalt pentru a asigura statul că va continua să efectueze acte în interesul comunității. Oferta scrisă de mână a lui Hughes spunea că va înființa o şcoală medicală la UNLV şi promitea între 200.000$ și 300.000$ de dolari pe an, timp de 20 de ani. Cu toate acestea, Hughes nu a înființat niciodată această școala medicală în Nevada, aceasta fiind instituită după plecarea miliardarului din Nevada.

Uneori Hughes avea o personalitate contradictorie. Deşi era autorizat să vizualizeze informaţiile strict secrete ale guvernului, din cauza contractelor de apărare de milioane de dolari cu Hughes Tool co, acesta nu era de acord cu toate politicile guvernamentale. Cea mai notabilă, a fost opoziția sa la testarea armelor nucleare în Zona de Teste Nevada, aflată la 65 km nord-vest de Las Vegas.

În timp ce locuia la Desert Inn, Hughes a încercat să oprească exploziile din Zona de Testare, dar nu a reușit niciodată să convingă guvernul să renunțe la acestea. Hughes își făcea griji că turiștii se vor speria de exploziile atomice și nu vor mai veni în Las Vegas. De asemenea, se temea că gălăgia provocată de teste în vale ar fi putut deteriora numeroasele sale proprietăţi.

Hughes își imagina orașul Las Vegas ca un model de metropolă cu propriul tren de mare viteză, un oraș cu aer curat şi apă curată în mijlocul deşertului, conform notelor scrise de acesta. Canalizarea care se scurgea în Lacul Mead, sursa de apă potabilă a orașului Las Vegas, a fost una dintre preocupările majore ale fostului inginer.

Hughes a schimbat peisajul din Las Vegas Strip prin intermediul cazinourilor deţinute de corporații.

Omul care nu a plecat niciodată din penthouse-ul lui din Desert Inn era preocupat și de alte lucruri. Odată ce s-a aranjat în apartamentul său, acesta s-a retras în propria sa lume a filmelor de televiziune, drogurilor şi a paranoiei excesive ce avea ca obiect microbii. A scris chiar şi direcţii de urmat pentru personalul său, despre cât de multe șervețele erau necesare pentru transportarea de obiecte în şi din apartamentul său.

Un insomniac cronic, acesta dorea să se uite la filme la televizor atunci când cei mai mulţi oameni dormeau, un obicei ce îi amintea de zilele sale de la Hollywood. Dar Las Vegas nu avea posturi de televiziune cu program toată noaptea. Directorul lui Las Vegas Sun, Hank Greenspun, i-a vândut postul său de televiziune (KLAS canal 8) lui Hughes în septembrie 1967 pentru 3.6 milioane de dolari. Fostul mogul al filmului avea acum un canal ce funcționa 24 de ore din 24, 7 zile din 7.

În ciuda faptului că Maheu i-a adus constant servicii lui Howard Hughes de-a lungul anilor ‘60, Robert Maheu nu l-a întâlnit niciodată de fapt pe Hughes faţă în faţă, ci a comunicat cu omul de afaceri prin note și convorbiri telefonice. Maheu nu a putut aranja o întâlnire personală cu omul căruia îi dăduse controlul complet al afacerilor sale.

După patru ani petrecuți în Las Vegas, Hughes a plecat brusc. Conform relatărilor, în 1970 în ajunul sărbătorii Ziua Recunoștinței, Hughes a fost scos din Desert Inn pe o targă, condus cu o dubiță nemarcată la Baza Aeriană Nellis şi a zburat cu un avion privat la Resorts International Brittania Beach Hotel din Bahamas.

Miliardarul nu a mai revenit în Las Vegas niciodată, deşi moştenirea sa continuă să hrănească tradiția și legendele oraşului. În Las Vegas a urmat o luptă corporatistă crâncenă pentru imperiul lui Hughes. Maheu, o dată mâna dreaptă a lui Hughes, medicul personal al acestuia – Dr. Robert Buckley şi alţi oficiali de vârf au fost concediaţi după ce acesta a părăsit penthouse-ul lui din Desert Inn.

Vicepreşedintele Summa Corp Executive, Frank William Gay şi Chester Davis, un avocat de pe Wall Street care l-a apărat Hughes într-un proces lung şi de succes privind presupuse încălcări antitrust ce implicau TWA (una dintre cele mai mari companii aeriene din SUA la acel moment, şi proprietatea lui Hughes), l-au înlăturat pe Maheu în decembrie 1970, imediat după sosirea lor la Sands Hotel.

Membrii Summa şi moştenitorii acestora, au început lupta pentru averea lui Hughes. La început, Davis a căutat cea mai apropiată rudă a lui Hughes, un avocat din Houston, Will Lummis, fiul  unei mătuşe după mamă. Davis i-a sugerat lui Lummis să devină acționar unic temporar al averii şi să se alăture echipei Summa. În august 1976, Lummis a devenit preşedintele Summa.

În 1983 averea lui Hughes a fost în cele din urmă împărţită între 23 de rude ale acestuia, conduse de Lummis. Summa Corp a fost redenumită Howard Hughes Corp în 1994. Hughes, care s-a născut pe 24 decembrie 1905, a murit pe 5 aprilie 1976, într-un avion care zbura din Mexic către Houston.