JOCURILE DE NOROC ÎN ROMÂNIA LUI „JOS GUVERNUL!” 4x373y

Avocat Prof. Habil. dr. Marius PANTEA 2c6s35

motto

„ … Atâta lume de nebuni!

Să mori râzând… ”

„ … Nu cerceta aceste legi,

Că ești nebun când le-înțelegi!”

George Coșbuc „Moartea lui Fulger”

Nu cu mult timp în urmă scriam:

„De ceva vreme, dacă mergi la pas prin orașele din România, vei observa că în centrele acestora vei găsi farmacii, bănci și săli de jocuri de noroc sau agenții de pariuri. Un cârcotaș ar putea spune că, sunt prea multe jocuri de noroc, dar dacă analizăm că la nivel național în România sunt autorizate aproximativ 65.000 de slot machines (celebrele păcănele), iar în Spania, (doar în regiunea Madrid sunt autorizate peste 100.000, în Italia sunt instalate prin toate barurile, Germania are landuri care permit organizarea în tot felul de locații), veți observa că nu sunt chiar așa de multe pe la noi. De altfel, este bine știut faptul că românii sunt jucători, iubitori de adrenalină și sunt recunoscuți, printre popoarele balcanice, ca buni cunoscători ai jocurilor de noroc, fie că vorbim de jocul de cărți, care se practică la nivel național, este răspândit printre elevi (jocurile de whist, rentz, canastă, chiar bridge) și printre studenții și tineri care mai joacă câte un poker sau alte jocuri, fie că ne referim la pariuri sau la jocurile loteristice. Vă amintesc aici de celebrul bingo TV din anii 2000, când la noi era o adevărată fobie, tombola Cartea Poștală ProTv, unde amfitrion era celebrul Florin Călinescu, precum și jocurile loto, care la noi au o tradiție îndelungată, și care, pe vremea comunismului, reprezenta printre puținele modalități de distracție ale populației. Încă de la început doresc să precizez, că nu voi face în cele ce urmează o pledoarie în favoarea jocurilor de noroc, ci voi încerca să prezint această adevărată industrie, care există și funcționează de foarte mulți ani în țările civilizate, în lumina pe care o merită cu adevărat, respectiv aceea de serviciu de divertisment, care alături de Horeca, reprezintă o modalitate de a bine dispune persoanele care doresc o descărcare de adrenalină și care își permit acest tip de distracție. Subliniez faptul că jocurile de noroc nu trebuie privite ca o modalitate ușoară de îmbogățire, ci doar o activitate distractivă, unde participanții trebuie să conștientizeze sumele de bani pe care le pot utiliza și eventualele beneficii care pot veni de la această activitate.”

La început de toamnă, pe fluxurile de știri au apărut, parcă din neant, tot felul de titluri cu adresă jocurile de noroc, din care exemplificăm: „Ciolacu începe războiul cu industria jocurilor de noroc: ‘Am deranjat șmecheria. Sorin și Odette ne caută prin interpuși’”; Ciolacu: „Celebrele păcănele să fie eliminate din toate orașele”. Premierul anunță noi măsuri privind jocurile de noroc în România; „Dedublarea ca politică de stat? Interesant și că, deși proiectul e susținut de președintele PSD, Marcel Ciolacu, și de restul parlamentarilor PSD, premierul Marcel Ciolacu a dat aviz negativ proiectului.”; „Marcel Ciolacu acuză că e șantajat de șefii companiilor de jocuri de noroc: Solicit statului român să verifice. Prim-ministrul spune că industria de jocuri încearcă „să îți fie frică de ceea ce pot inventa despre dumneavoastră”, etc.

Și acum urmează o serie de nedumiri pe care încerc să mi le explic și nu reușesc, poate printre cititori o să găsim pe cineva care va reuși.

1. Dacă ai lucrat la stat și după ce închei socotelile te paște păcatul să lucrezi tot la stat „e mare bai!” (cum zice ardeleanul), așa că tocmai ce au scăpat de cei care cumulau pensia cu salariul – mai facem ceva economii la buget.
2. Dacă ai lucrat la stat și după aceea treci la privat „ai interese meschine”, chiar dacă la vremea cât ai slujit statul român, ai reușit (cu greu, cu muncă, cu sudoare, ore pierdute, sacrificii personale etc.) „să lași ceva în urmă” (cum spuneau bătrânii noștri) și nu îți este la îndemână să nu reacționezi când vezi ce bătaie de joc generalizată există la acest moment prin instituțiile bugetare. Incompetența, dublată de frică și de nepăsare face ca aparatul de stat să rămână efectiv anchilozat în mai toate domeniile, iar pentru jocurile de noroc cu precădere.
3. Clasa politică, în prezent, nu poate să renunțe la banii de la jocurile de noroc (efectiv să dispună închiderea industriei private din domeniu pe teritoriul național) aproximativ 1,5 miliarde euro/anual, pentru că nu are de unde să aducă aceste sume (vezi faptul că aceeași persoană în calitate de om politic vrea scoaterea păcănelelor din orașe iar din poziția executivă de premier dă aviz negativ proiectului de act normativ), dar se pregătesc mai multe acte normative prin care, pe de o parte să „mulgă” mai mulți bani de la industria de gambling (a se vedea proiectul de modificare a OUG 77/2009 unde s-au mărit a doua oară în 2 ani taxele și unde se introduc garanții de 1, 2, 3 și 5 mil. de euro, se interzic AWP-urile și alte asemenea, și care a ajuns în spațiul public doar pe surse), iar apoi să-i scoată în afara orașelor (vezi proiectele de lege din Parlamentul României), adică să-i falimenteze – pe românește „și … și cu banii luați”.
4. Nu a luat nimeni niciodată în calcul o posibilă educare a populației, care să așeze jocurile de noroc în rândul industriilor de divertisment. Nu s-a cheltuit niciun leu din banii strânși la Oficiu (care se vor transfera la buget în proporție de 70%) pentru nicio activitate de prevenire a adicției la jocurile de noroc (chiar dacă România a fost prima țară din lumea civilizată care a constituit fonduri – din contribuțiile licențiaților din domeniul jocurilor de noroc – care trebuie utilizate pentru prevenirea ludomaniei), doar operatorii de jocuri au susținut din propriile bugete această activitate, iar în comparație cu alte industrii care exploatează vicii, jocurile de noroc trebuie distruse pentru că există interese personale ale unora care și-au jurat în barbă că „le arată ei ăstora cu jocurile de noroc …”. Poate că nu este întâmplătoare reacția din Timișoara, a celor doi oameni politici cu greutate în acest moment!!!
5. Autoritatea care reglementează domeniul (ONJN) nu are președinte de ceva timp – tocmai ca urmare a jocurilor politice dintre cele două partide care guvernează, și pentru asta tot operatorii de jocuri sunt vinovați?
6. Clasa politică acuză că în „lipsa profesioniștilor” au fost siliți să numească în funcții oameni care „urmează să se califice la locul de muncă”, dacă nu au pe cine să pună și oamenii cu expertiză nu mai doresc să lucreze la stat, iar când apar probleme (reglementări noi sau modificări ale actelor normative făcute pe picior, care nu respectă nici cele mai elementare reguli de tehnică legislativă și care ulterior cad la controlul de constituționalitate), dacă îndrăznește cineva să atragă atenția, iese „iureș mare”.
7. Deprofesionalizarea structurilor de control, politizarea până la nivelul femeilor de serviciu din instituțiile bugetare, hățișul legislativ amplificat și modificat de la o zi la alta, incompetența și „pupincurismul”, au ajuns în prezent să reprezinte normalitatea, din nefericire. Poate a sosit momentul să îndreptăm, ce se mai poate îndrepta și cât se mai poate.
8. Prin ultimul proiect de act normativ emis de Senat se dă mână liberă structurilor locale pentru avizarea jocurilor de noroc în UAT-uri, dar nu vorbește nimeni de faptul că la nivel local, parte din persoanele din conducerea autorităților locale (primării, consilii locale și județene) dețin spațiile în care se exploatează prin asociere în participație celebrele păcănele, și atunci cum se vor obține în regim concurențial aprobările pentru această activitate? Oare vor căpăta și păcănelele culoare politică? cele galbene, sau albastre ori roșii vor fi mai puțin nocive decât cele gri de astăzi? Și că tot veni vorba de șantaj, corupție și fraude, oare acest tip de abordare legislativă spre ce ne duce?

Fără să avem pretenția că am așezat pe hârtie toate câte sunt „Degeaba!” – cum zice maestrul Tudor Gheorghe într-un cântec drag, încercăm să atragem atenția asupra faptului că prin ultimele propuneri legislative, blocați industria de divertisment națională, ați indus senzația că firmele mari doresc „exterminarea” firmelor mici (nimic mai neadevărat, firmele mari nu doresc să intre în concurență cu cei care, nevoiți de suprataxare vor proceda la exploatarea jocurilor de noroc la negru, pentru a-și acoperi măcar investițiile făcute, deoarece sunt conștiente de faptul că este mai ușor să lucrezi într-o piața în care există conformare voluntară și control, decât într-o piață pe care nu o va mai putea gestiona nimeni), nu țineți cont de faptul că așezați Loteria Națională „pe butuci”, și că orice soluție adoptați trebuie să permită funcționarea în regim concurențial cu ceilalți operatori de jocuri de noroc (apropó vedeți că e report mare la Joker – 2,72 mil. euro – nu se știe de unde sare norocul – statul este oricum norocos, doar încasează 50% din ce ia Loteria plus 40% de la câștigător), că trimiteți în șomaj peste 45.000 de oameni (angrenați în această industrie) că veți pierde sume de bani certe de la bugetul de stat (gradul de colectare din jocurile de noroc este de 100%), pe care nu veți reuși să le colectați din alte surse, și că prin dispunerea acestor măsuri distrugeți un domeniu de nișă care există în toate țările civilizate, care are o istorie îndelungată la noi, doar pentru că nu vreți sau nu puteți înțelege că doar prin EDUCAȚIE, românii vor privii jocurile de noroc ca divertisment nu ca sursă de îmbogățire peste noapte și fără muncă.

Revolta mea vine din faptul că am lucrat alături de echipa de conducere de la înființarea ONJN (acum 10 ani), că am reușit să producem o legislație pentru care am fost lăudați în Europa (fostul Premier Victor Ponta a primit scrisori de felicitare de la CE și de la state din UE), pentru că am creat un colectiv de profesioniști la Oficiu (200 de oameni care la acest moment sunt presați din toate părțile și umiliți efectiv) și că doar alături de reprezentanții industriei am găsit soluțiile legislative care să aducă beneficii tuturor celor trei actori implicați – statul, operatorii (inclusiv Loteria Română) și jucătorii.

Jocurile de noroc din România nu însemnă un nume sau altul (Sorin sau Odeta), cum România nu este doar Freddy și Marcel – „jos guvernul!”, sunt mult mai mult, sunt oameni care au trudit o viață, care au achitat taxe și impozite de sute de milioane de euro, sunt firme cu capital românesc și investiții internaționale care sunt mai controlate decât în orice alt domeniu (din 2016 toți operatorii de jocuri de noroc sunt monitorizați de ONJN, toate informațiile din servere, sistemele informatice centralizatoare, încasări, plăți etc. sunt la dispoziția Oficiului în timp real– fie că vorbim de jocurile tradiționale sau de cele on-line), care se străduiesc zi de zi să desfășoare afaceri oneste din care să câștige toate părțile implicate.

Este adevărat că se exploatează un viciu, este clar că trebuie taxat corespunzător, este evident că la nivel social există nemulțumire (joacă un milion de oameni și câștigă premiul cel mare doar unul – firesc că ceilalți sunt necăjiți, dar cu toate astea își încearcă norocul și următoarea dată – „poate acum iese marele câștig”) și pentru acest lucru este necesară EDUCAȚIA, dar tu ca stat să capeți un comportament de „tâlhar”, mai întâi îi taxăm bine (le luăm banii) și după le închidem afacerile (îi trimitem la marginea localităților – să dea faliment unul câte unul), parcă este prea mult și pentru o democrație tânără ca a noastră!!!

Mai sunt lucruri de spus și de scris în această privință, dar nu sunt eu deținătorul adevărului absolut în acest domeniu, așa că ne rezumăm la cele semnalate și sperăm că cei care „au ochi de văzut să vadă, iar cei care au urechi de auzit să audă”, altfel, pe lângă problemele de zi cu zi vor mai apărea și altele, ca urmare a interdicțiilor. Este esențial să se înțeleagă că doar prin EDUCAȚIE și CONFORMARE VOLUNTARĂ, statul poate colecta ușor taxele și impozitele, iar operatorii și jucătorii vor găsi (prin mecanismele specifice pieței – cerere și ofertă) calea spre ceea ce-și doresc – profit unii și „potul cel mare” ceilalți.

În încheiere vă urăm „jos guvernul!” (chiar dacă nu vă suntem prieteni– dar știm că vă place – „vă simțiți foarte bine” așa cum ați declarat) și sperăm să discutați și cu reprezentanții industriei de jocuri de noroc (asociațiile de profil, membrii Consiliului Consultativ al ONJN – care nu a mai fost convocat de mai bine de 2 ani), nu doar cu „specialiștii” din MF, care nu au văzut niciodată cum arată un cazinou sau o păcănea, pentru că la acest moment prin modificările propuse sunt călcate în picioare Constituția României și actele normative europene, iar acest lucru va crea haos și prejudicii imense (atât bugetului de stat cât și licențiaților)!!!