Noile Instrucțiuni ONJN în domeniul AML – Ce presupun practic? (Partea III) n525p

În continuarea seriei de articole prin care ne propunem să efectuăm o prezentare practică a dispozițiilor Ordinul Președintelui ONJN nr. 370/2021 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului în domeniul jocurilor de noroc (în continuare Instrucțiunile AML), vom analiza obligația operatorilor de jocuri de noroc de a aplica măsurile de cunoaștere a clientelei în relația cu partenerii persoane juridice ai acestora. 1n4y2x

Potrivit Instrucțiunilor AML, operatorul de jocuri de noroc are obligația de a aplica măsurile de cunoaștere a clientelei atât în raport cu participanții la jocurile de noroc, respectiv clienții persoane fizice care participă la jocurile de noroc, cât și cu partenerii săi, entitățile juridice care furnizează acestuia servicii sau produse (în continuare partenerii B2B). 454l18

Referitor la categoria partenerilor B2B și tipul serviciilor sau produselor furnizate cu privire la care această obligație a operatorilor de jocuri de noroc subzistă, Instrucțiunile AML nu prevăd nicio condiție sau un criteriu prin care sfera lor să fie restrânsă. Dimpotrivă, pentru a sublinia cadrul extins avut în vedere de către Oficiul Național Pentru Jocuri de Noroc la momentul emiterii Instrucțiunilor, se indică în mod expres că această obligație are în vedere inclusiv partenerii B2B care sunt entități fără personalitate juridică.

Noile Instrucțiuni ONJN în domeniul AML

Prin urmare, având în vedere conținutul Instrucțiunilor AML, obligația operatorilor de jocuri de noroc incumbă în raport cu orice partener B2B și independent de tipul de servicii sau produse furnizate. Astfel, pot fi incluse în această categorie atât serviciile specifice, care sunt prestate de partenerii B2B exclusiv în baza unei licențe clasa a 2-a acordate de către Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, cât și cele privind produse sau servicii generice, ca de exemplu închirierea de spații pentru locațiile operatorilor sau prestarea de diverse servicii pentru care nu este necesară obținerea unei licențe clasa a 2-a de către partenerul B2B.

Conform art. 19 din Instrucțiunile AML, pentru a determina profilul de risc al partenerilor B2B, operatorul de jocuri de noroc trebuie să obțină o serie de informații din partea acestuia (de exemplu denumire partenerului B2B, formă juridică a acestuia, tipul și natura activității desfășurate, informații referitoare la beneficiarul real, etc.). Desigur, enumerarea prevăzută în acest articol reprezintă standardul minim de diligență pe care operatorul de jocuri de noroc trebuie să îl manifeste, însă nu există nicio restricție ca să îl limiteze pe acesta din a solicita informații suplimentare celor amintite anterior, pe care le consideră oportune în raport cu activitatea desfășurată.

Operatorul de jocuri de noroc are obligația de a aplica măsurile de cunoaștere a clientelei în raport de două momente: (i) la stabilirea unei relații de afaceri cu partenerii B2B, respectiv (ii) la efectuarea unor tranzacții ocazionale cu aceștia. Pentru definirea acestora, Instrucțiunile AML fac trimitere la Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (în continuare Legea nr. 129/2019).

Prin raportare la art. 2 lit. i) din Legea nr. 129/2019, prin relaţie de afaceri se înţelege relaţia profesională legată de activităţile prestate de operatorul de jocuri de noroc despre care, la momentul stabilirii ului, se consideră a fi de o anumită durată.

De asemenea, pentru a reprezenta o tranzacție ocazională, în sensul Instrucțiunilor AML, art. 13 alin. (1) lit. b)  din Legea nr. 129/2019 prevede că aceasta trebuie să fie în valoare de cel puţin echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care au o legătură între ele, respectiv să constituie un transfer de fonduri, în valoare de peste 1.000 euro.

Conform art. 3 pct. 9 din Regulamentul (UE) 2015/847 privind informaţiile care însoţesc transferurile de fonduri şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.781/2006, prin transfer de fonduri se înțelege orice tranzacție efectuată, cel puțin parțial, prin mijloace electronice în numele unui plătitor prin intermediul unui prestator de servicii de plată, pentru a se pune fonduri la dispoziția beneficiarului plății prin intermediul unui prestator de servicii de plată, indiferent dacă plătitorul și beneficiarul plății sunt sau nu aceeași persoană și indiferent dacă prestatorul de servicii de plată al plătitorului și prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății sunt identici.

În concluzie, în lumina prevederilor Instrucțiunilor AML, operatorii de jocuri de noroc trebuie să acorde o atenție sporită nu doar raporturilor cu persoanele fizice participante la jocurile de noroc, ci și celor cu partenerii B2B, fiind deopotrivă stabilită importanța aplicării măsurilor de cunoaștere a clientelei în raport cu aceștia din urmă.