Rainier III, a 21st century visionaryRainier al III-lea, un vizionar pentru secolul 21 1a41j
Even for the world’s richest there is an absolute superlative, and Monte Carlo has been for decades the place with the most billionaires per square meter. Statistics of 2014 indicated that one third of the Monaco city-state population (editor’s note: Monte Carlo is an istrative subdivision, the exclusive neighbourhood in Monaco) is made of millionaires, competing with Geneva or Zurich. However, the tiny state in the south of has not always been the paradise we all know today. 4d3f71
It has not begun to bloom until the end of the 19th century when the first casino emerged. From then onward, the entire state of Monaco has seen a historic development that few countries were able to match. And the Visionary was Prince Rainier III from the Grimaldi family, which has ruled the Principality since 1297, with minor interruptions.
Rainier III
The visionary 1d3g5p
The most important tourist attraction in Monte Carlo is its casino of the same name. First opened to the public a century and a half ago, the Monte Carlo Casino is a publicly owned company in which the Government as well as the Royal Family are very interested. Arguably, the most significant contribution to the development of the City is attributable to Prince Rainier III, who ruled Monaco for 56 years. He was responsible for reforming the Constitution and for extending the economy beyond the traditional casinos and gambling. The gambling industry currently generates a mere 3% of the state budget each year. By the time Rainier became King in 1949, the casinos generated over 95% of the annual revenue of this nation.
According to the chronicles, by the time the Prince came to the throne, its state was poverty-stricken largely as a result of the Second World War, after it was occupied by the Italian fascists. Those with a ion for gambling, European aristocrats mostly, found themselves poorer after the war. To take advantage of the predicament of the Mediterranean state, other gambling centres opened as its direct competitors, many of them successful. To cut their losses, Rainier decided to promote Monaco as a tax haven, free of taxes, with real estate opportunities and international tourist attractions.
The relationship with Onassis 2i6kv
The first years of his reign have caused the Greek tycoon Aristotle Onassis to become involved. In 1953, the ship owner Onassis purchased the shares of Société des Bains de Mer (SBM) which owns the Casino, the Opera and the Hôtel de Paris in Monte Carlo through his companies based in the tax haven of Panama, and assumed control of the organization. The takeover was initially hailed by the Prince because his country needed investments, but the relationship between Rainier and Onassis was to become sour in the years that followed due to the boycott of ruled by Charles de Gaulle and its tax haven status of which the French rich took advantage.
Rainier and Onassis did not see eye to eye as far as Monaco’s future was concerned. Onassis wanted this country to remain an exclusive resort, while Rainier wanted to build more hotels to attract many more tourists. As a result, Onassis became reluctant to build hotels without any security from the Prince that there will be no dwelling units to compete with him. The Greek tycoon ultimately approved to build two hotels and an apartment building. When he no longer agreed with the security required, Rainier used his veto right to cancel the entire hotel project and publicly attacked SBM on TV, accusing them of “bad faith”.
The relationship between Rainier and Onassis remained tense until 1966 when the Prince approved a plan to issue 600,000 new SMB shares, which caused Onassis to become, from majority shareholder (with 52% of the company), a mere shareholder holding one third of said company. Onassis appealed the measure at the Supreme Court of Justice, but lost the appeal. Following the decision, Onassis sold all of its SMB shares to the state of Monaco for USD 9.5 million (the equivalent of USD 271 million as of 2015) and left the country.
Société des Bains de Mer 632a6o
Société des Bains de Mer still provides dwelling, entertainment and gambling services, among others. SMB manages and owns casinos, hotels, restaurants, bars, nightclubs and golf clubs. 52 of its 58 properties are in Monaco.
Rainier III
Prince Rainier had a ion for gambling since he was young. Even by mid 70s, the casinos and even the gambling industry were still an integral part of the Monte Carlo way. Rainier III managed to transform Monaco in a city that is a magnet for money and celebrities, due in part to the small taxes charged by the state.
Le casino de Monte-Carlo
The gambling industry is still a hallmark in the economy of the City, one that is capable to attract tourists, even if its revenues can hardly match those of its glory days. But when you say Monte Carlo, you say casinos, and this will remain a fact, regardless of the whims of time.
By Paul DanChiar și pentru cei mai bogați oameni din lume există superlativul absolut, iar Monte Carlo este, de câteva decenii, locul unde găsim cei mai mulți miliardari pe metru pătrat. Statisticile indicau în 2014 că o treime din populația orașului-stat Monaco (n.r.:Monte Carlo este o subdiviziune istrativă, cartierul exclusivist din Monaco) este alcătuită din milionari, rivalizând astfel cu Geneva sau Zurich. Însă, micuțul stat din sudul Franței nu a fost dintotdeauna un paradis, așa cum îl știm astăzi.
A început să înflorească abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu apariția primului cazino. Din acel moment, întreg statul Monaco a văzut o dezvoltare istorică pe care puține țări au putut-o egala. Iar Vizionarul a fost prințul Ranier al III-lea, parte a familiei Grimaldi, cea care conduce principatul, cu mici întreruperi, din 1297.
Rainier III
Vizionarul 3c1v1b
Cea mai importantă atracție turistică din Monte Carlo este chiar cazinoul cu același nume. Deschis pentru prima dată publicului în urmă cu un secol și jumătate, Cazinoul din Monte Carlo este o companie publică de care Guvernul și familia regală sunt foarte interesate. Probabil cea mai mare contribuție la dezvoltarea orașului a avut-o prințul Rainier al III-lea care a condus statul Monaco timp de 56 de ani. El este responsabil pentru reformele aplicate Constituției și pentru extinderea economiei dincolo de tradiționalele cazinouri și jocuri de noroc. În prezent, gamblingul aduce la bugetul de stat doar 3% anual. Când Rainier a urcat pe tron, în 1949, cazinourile aduceau peste 95% din venitul anual al națiunii.
Potrivit cronicilor vremii, când principele a urcat pe tron, statul se confrunta cu o sărăcie cruntă, în mare parte din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, după ce a fost ocupat de fasciștii italieni. Pasionații de jocuri de noroc, în mare parte aristocrați europeni, s-au trezit cu bani mai puțini în urma războiului. Pentru a profita de perioada prin care trece statul de la Marea Mediterană, alte centre de jocuri de noroc au fost deschise pentru a concura direct, iar multe dintre ele au avut și succes. Pentru a compensa pierderea, Rainier a decis să promoveze Monaco drept un paradis fiscal, fără taxe, cu oportunități de dezvoltare imobiliară și atracții turistice internaționale.
Relația cu Onasis 5r5v37
Primii ani ai domniei sale au condus la implicarea magnatului grec Aristotel Onassis. În 1953, armatorul Onassis a cumpărat acțiunile Société des Bains de Mer (SBM), care deține Cazinoul, Opera și Hotelul Paris din Monte Carlo, prin utilizarea companiilor sale în paradisul fiscal din Panama și a preluat controlul organizației. Preluarea a fost inițial văzută cu ochi buni de principe, deoarece țara avea nevoie de investiții, dar relația dintre Rainier și Onassis a avea să se strice în următorii ani, în urma boicotului Franței lui Charles de Gaulle., urmare a statutului de paradis fiscal adoptat, de care profitau bogătașii zi.
Ranier și Onassis aveau viziuni diferite pentru Monaco. Onassis își dorea ca țara să rămână o stațiune pentru clientelă exclusivistă, în timp ce Rainier voia să construiască multe hoteluri pentru a atrage un număr cât mai mare de turiști. Asta l-a făcut pe Onassis să aibă reticențe în a construi hoteluri fără o garanție din partea prințului că nu vor exista unități de cazare care să-i facă reală concurență. În cele din urmă, magnatul grec a fost de acord să ridice două hoteluri și un bloc de apartamente. Nefiind de acord cu garanția impusă, Rainier și-a folosit dreptul de veto pentru anularea întregului proiect hotelier și a atacat public la televizor SBM pentru “rea credință”.
Relația dintre Rainier și Onassis a rămas tensionată până în 1966, când principele a aprobat un plan prin care s-au creat 600.000 de acțiuni noi în SBM, lucru ce a făcut ca Onassis să devină din acționar majoritar (deținea 52% din companie), un simplu acționar ce mai avea doar o treime. Onassis a atacat măsura la Curtea Supremă de Justiție, însă a pierdut. În urma deciziei, Onassis și-a vândut toate acțiunile companiei SBM către statul Monaco pentru 9,5 milioane de dolari (echivalentul a 271 milioane de dolari la nivelul anului 2015), după care a plecat din țară.
Société des Bains de Mer 632a6o
Société des Bains de Mer se ocupă și în prezent cu servicii de cazare, divertisment și jocuri de noroc, printre altele. SBM istrează și deține cazinouri, hoteluri, restaurante, baruri, cluburi de noapte și cluburi de golf. 52 din cele 58 de proprietăți se află în Monaco.
Le casino de Monte-Carlo
Prințul Rainier a fost pasionat încă de tânăr de jocurile de noroc. Chiar și la începutul anilor ’70, cazinourile și implicit jocurile de noroc încă erau o parte integrantă a vieții din Monte Carlo. Rainier al III-lea a reușit să trasnforme Monaco într-un oraș care atrage bani și celebrități ca un magnet și datorită taxelor mici pe care statul le percepe.
Rainier III
Jocurile de noroc continuă să reprezinte un reper important în economia orașului și să atragă turiști, chiar dacă veniturile nu mai sunt ca în perioada de glorie. Însă când spui Monte Carlo spui cazinouri și asta va ramâne pentru mult timp o realitate, indiferent de tendințele vremii.
de Paul Dan
