ICEberg ahead. NOG on deck?ICEberg la prora. ONJN pe punte? 5c523

Text: 6j5n6

Radu Bălaș, Counsel, Head of Litigation & Arbitration – DLA Piper Dinu SCA

Raluca Tudoroiu, Associate, Litigation&Regulatory – DLA Piper Dinu SCA

The 2016 edition of ICE TotallyGaming (London, 2-4 February) has made a positive impression on us through its numerous expositions promoting the state-of-the-art developments in the gambling field, the high number of professionals attending and the diversity of seminars held. What surprised us even more was the exchange of information it potentiated through the round table discussions equally attended by the representatives of regulators, gambling operators / their s and law practitioners.

Similar interaction with the representatives of regulators took place during the seminar organized by DLA Piper on 01 February at the London office purporting to debate together with the firm’s clients and on the verge of the ICE conferences, current issues from several jurisdictions. More than 70 representatives of the leading gambling operators attended the seminar and shared together with DLA Piper’s lawyers from Italy, Netherlands, Poland, Portugal, Spain, UK and Romania their experience from states with changing legislation. The seminar was divided into two interactive parts, the session on fiscal issues raising discussions on the impact of BEPS policies, potential amendments of the definition of permanent establishment and legislative changes regarding VAT for advertising and marketing activities, while the regulatory session offered an overview on the implementation of the gambling legislation in different Member States.

Sailing on stranger tides

We’ve been hearing for months about the efforts NOG has made for regulating remote gambling, „from scratch„. We have been told that the new legislation was conceived after NOG’s representatives investigated the model adopted by relevant regulators from other jurisdictions. However, the events referred to above have offered us a distinct perspective on how regulators from other jurisdictions understand the optimal functioning of the basic triangle for a good functioning of the market: state-operators-players.

During some discussions focused on the particularities of the technical conditions for issuing licenses to operate games of chance, the High Commissioner of Gibraltar recounted how the representatives of the authority held constant consultations with the operators and adjust the authorization requirements to market trend. ”The operators always know the market better than the authority”, he explained, also mentioning that the authority can never understand the market as goos as the operators who directly develop it  and this is why the authority needs constant consultation with the operators and the they may offer in identifying the best solutions for a functional market. Good sense had confirmed us that the operators have more insight on the industry they have created and now constantly innovate, but we prided ourselves for a few (brief) moments on Romania: here, the authority is the source of knowledge in the field, while its representatives never hesitate to affirm that the operators and their consultants should learn from the authority how to perform their activity. For instance, one of NOG’s distinguished representatives  has recently stated during an interview that: “We stick to the opinion that there are still many consultants and lawyers who do not know the domain and its particularities„. An allegation probably ed by the long-standing experience gained by NOG since its establishing (2013) to date, opposed to the authority from Gibraltar which, established 16 years ago, seems not to share the same tools for understanding the scope of work.

Furthermore, we found out from the representative of the Italian regulator that they also had to „build” a system „from scratch” that allowed operators to obtain domestic licenses. And the operators were questioned if the conditions suggested by the authority can be implemented from a technical perspective or if the required information has any relevance at all for the authority. It might sound surprising, but no new versions of the same audit reports have been required nor any requests for information within the limits of the law (or even beyond) were formulated to provide to the authority any information that it deemed necessary, from time to time. Was it the Mediterranean breeze inspiring or is it possible that the authority has actually heard and ed the operators?

In UK, where the gambling market’s size is impressive, the regulator recruits its specialized personnel from the very gambling industry, so that the implementation measures proposed by the authority might be de facto complied with. This is again a proof of the regulator’s concerns to efficiently keep up with the operators and rather stimulate instead of preventing the development of the market.

Steering or floating adrift?

As concerns the status quo in Romania, the attendants of the ICE events were keen to find out about the transparency or non-transparency of the regulation, about the predictability or lack of predictability of the measures taken by the regulator and, generally speaking, about the fair relation they can build with the authority or not. Specifically, the mass actions taken by the authority against players, the exclusion from the market of several leading operators by istrative decisions, the discretionary requests for information and supplementary documents after the submission of the ones expressly provided by the law, the extension of the transition period following the failure to adopt the technical norms were some of the key subjects.

Irrespective of the questions and answers given under such circumstances, it is certain that some of the measures taken by the Romanian authority portrait the image of a ship floating adrift. This happens especially when the authority struggles to show everyone that it is actually behind the wheel. Some examples below:

The exemption of fiscal and criminal liability provided by Article II par. (8) of Law no. 124/2015 did not require one audit report containing the amounts collected from players broken down by type of games of chance and day / calendar month as the law provides. It required one initial audit report, two or three supplementary ones, a new ”upgraded” version by 31 March and predictably some additional future versions if the latter fails to correspond at some point to the permanently ascending standards of NOG. The same amnesty required, in the opinion of the authority, certain additional measures from the operators (such as providing information), which Law no. 124/2015 has failed to anticipate and provide.

The interim right to operate regulated by Article no. II par. (7) of Law no. 124/2015 has not been the instrument that would ensure continuous activity for those operators who, despite the back-taxes charged for the years in which Romania could not issue them licenses, have decided to remain on the market, but the perfect key to open Pandora’s box. And in December, when the authority’s calculations proved to be inaccurate and NOG still couldn’t issue licenses / authorizations for online gambling, it became the life belt which the authority inflated from „temporary” to „annual”.

The operators who have decided to close their Romanian operations receive periodic „homework” from the authority and are threatened with „expulsion” from the list of beneficiaries of fiscal and criminal exemption whenever the authority has a new request.

Maybe it would be advisable that at least now, when the market entered a new phase by the adoption of the most-expected technical norms, NOG also enters a new dimension of its relationship with operators and players and reflects on a more balanced approach of the triangle authority-operators-players. An image such as „beloved ship, amazing captain” has proven delusional even when it had been pictured long time ago in the hideous communist poem of Zaharia Stancu…Text:

Radu Bălaș, Counsel, Head of Litigation & Arbitration – DLA Piper Dinu SCA

Raluca Tudoroiu, Associate, Litigation & Regulatory – DLA Piper Dinu SCA

Ediția 2016 a ICE TotallyGaming (Londra, 2-4 februarie) ne-a surprins pozitiv prin numeroasele expoziții promovând inovațiile în materie de jocuri de noroc, numărul impresionant de profesioniști ai domeniului atrași și diversitatea seminariilor organizate. Ne-a surprins chiar mai mult schimbul de informații pe care l-a făcut posibil prin organizarea unor mese rotunde la care au participat, deopotrivă, reprezentați ai unor autorități de reglementare, operatori de jocuri de noroc / afiliați ai acestora și practicieni ai dreptului.

Interacțiuni cu reprezentații unor autorități de reglementare au avut loc și la seminarul organizat pe 01 februarie de DLA Piper la biroul din Londra cu scopul de a dezbate alături de clienții firmei, în pragul conferințelor ICE, problemele de actualitate din diverse jurisdicții europene. La seminarul DLA Piper au fost prezenți peste 70 de reprezentanți ai unora dintre cei mai importanți jucători de pe piața jocurilor de noroc, care alături de avocații DLA Piper din Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, Spania, UK și România au împărtășit din experiențele avute în statele cu legislație în curs de schimbare. Seminarul a fost structurat în două părți interactive, sesiunea referitoare la fiscalitate aducând în prim-planul discuțiilor problematici referitoare la impactul politicilor BEPS, potențiala modificare a definiției sediului permanent și schimbările legislative privind TVA-ul în domeniul serviciilor de publicitate și marketing, în timp ce sesiunea de reglementare a oferit o prezentare de ansamblu asupra implementării legislației jocurilor de noroc în diverse State Membre.

Navigând pe ape tulburi

De multe luni auzim despre eforturile făcute de ONJN pentru a reglementa domeniul jocurilor de noroc, ”de la zero”. Ni s-a spus că noua reglementare din România a fost ”gândită” după ce reprezentanții ONJN ar fi investigat modelul adoptat de autoritățile omoloage din alte jurisdicții.  Evenimentele pe care le-am menționat anterior ne-au oferit însă și o altă perspectivă despre cum autoritățile de reglementare din alte jurisdicții înțeleg modul în care trebuie să funcționeze la modul optim triunghiul esențial pentru buna funcționare a pieței: stat-operatori-jucători.

În contextul unor discuții axate în jurul particularităților condițiilor tehnice de emitere a licențelor de operare a jocurilor de noroc, Înaltul Comisar din Gibraltar relata cum reprezentații autorității au consultări permanente cu operatorii și adaptează cerințele de autorizare la evoluțiile pieței. ”Operatorii cunosc întotdeauna piața mai bine decât autoritatea”, explica domnia sa, adăugând, apoi că niciodată autoritatea nu poate să fie la nivelul de cunoaștere a pieței la care se află chiar cei care o dezvoltă în mod nemijlocit, și de aceea autoritatea are nevoie de consultarea permanentă cu operatorii și de concursul și sprijinul acestora în identificarea celor mai bune soluții care să mențină o piață funcțională.   Logica bunului simț ne confirma că operatorii înțeleg cel mai bine industria pe care ei au creat-o și acum o inovează constant, dar orgoliul ne-a impulsionat pentru câteva momente (scurte) să ne simțim mândri de România: aici autoritatea este etalonul cunoașterii în domeniu, iar reprezentații săi nu se sfiesc să afirme că operatorii și consultanții lor trebuie să învețe de la autoritate cum să procedeze în activitatea lor. Chiar de curând un distins reprezentant al ONJN  a afirmat într-un interviu că ”Rămânem la opinia conform căreia încă sunt mulți consultanți sau avocați care nu cunosc domeniul și specificul lui”. O afirmație făcută probabil la adăpostul îndelungatei experiențe acumulate de autoritate de la momentul înființării (2013) și până în prezent, spre deosebire de autoritatea omoloagă din Gibraltar care, înființată în urmă cu 16 ani, nu pare a împărtăși aceleași mijloace în înțelegerea obiectului muncii.

În continuare, am aflat de la reprezentantul autorității de reglementare din Italia că și acolo a fost ”construit” un sistem care să permită operatorilor să-și obțină licențe locale. Tot ”de la zero”. Iar operatorii au fost întrebați dacă condițiile propuse de autoritatea sunt posibil de implementat din punct de vedere tehnic și dacă informațiile care li se cer prezintă relevanță pentru autoritate. Poate părea surprinzător, dar n-au fost solicitate noi versiuni ale acelorași rapoarte de audit sau trimise diverse cereri la limita legii (sau dincolo de ea) pentru punerea la dispoziția autorității a orice informații pe care autoritatea le consideră, din când în când, necesare. Să fi fost aerul mediteranean o sursă de inspirație sau poate autoritatea chiar i-a ascultat și sprijinit pe operatori?

În UK, unde piața jocurilor de noroc are o dimensiune impresionantă, autoritatea de reglementare recrutează personal specializat chiar din industria jocurilor de noroc, astfel încât măsurile de implementare pe care aceasta le propune în piață să poată fi efectiv respectate. Din nou, o expresie a preocupării autorității de a ține în mod eficient pasul cu operatorii și a reprezenta un impuls favorabil mai degrabă decât o frână în dezvoltarea pieței.

La cârmă sau în derivă?

Despre situația din România, participanții la evenimentele prilejuite de ICE au fost interesați să afle despre transparența sau netransparența reglementării, despre previzibilitatea sau imprevizibilitatea acțiunilor autorității și, în general, de încrederea pe care o pot avea sau nu în relația cu autoritatea de reglementare. În mod special, au fost aduse în discuție acțiunea în masă a autorității împotriva jucătorilor, eliminarea pe cale istrativă de pe piață a unora dintre cei mai mari operatori europeni, solicitarea discreționară de informații și documente suplimentare după furnizarea celor prevăzute în mod expres de lege, prelungirea situației tranzitorii generate de întârzierea adoptării normelor.

Dincolo de întrebările și răspunsurile formulate cu acel prilej, cert este că unele dintre acțiunile autorității din România pot lăsa impresia unui vas în derivă. Și asta mai ales atunci când autoritatea încearcă cu tot dinadinsul să arate tuturor că se află de fapt la cârmă. Câteva exemple:

Exonerarea de răspundere penală și fiscală prevăzută de art. II alin. (8) din Legea nr. 124/2015 nu a avut nevoie de un raport de audit care să conțină sumele încasate de la jucători pentru fiecare tip de joc de noroc, defalcate pe zi / lună calendaristice, așa cum legea prevede. A avut nevoie de un raport inițial, două-trei rapoarte suplimentare, o nouă versiune ”îmbunătățită” până la 31 martie și probabil câteva versiuni viitoare dacă nici cea din urmă nu va corespunde cândva standardelor în continuă ascensiune ale ONJN. Aceeași amnistie a avut nevoie, în opinia autorității, și de alte demersuri din partea operatorilor (precum furnizarea diverselor informații), pe care Legea nr. 124/2015 a omis să le anticipeze și prevadă.

Dreptul interimar de operare reglementat de art. II alin. (7) din Legea nr. 124/2015 nu a fost instrumentul care să asigure continuitatea activității operatorilor care, în pofida taxelor retroactive percepute pentru anii în care România nu le putea emite licențe, au decis să rămână pe piață, ci a fost cheia perfectă pentru cutia Pandorei. Iar în luna decembrie când calculele autorității s-au dovedit inexacte și ONJN încă nu putea emite în mod legal licențe / autorizații pentru domeniul online, a devenit colacul de salvare pe care autoritatea l-a umflat din ”temporar” în ”anual”.

Operatorii care au decis să nu mai desfășoare activități în România primesc ocazional ”teme” din partea autorității și sunt amenințați cu ”exmatricularea” din lista beneficiarilor de exonerare penală și fiscală ori de câte ori autoritatea are o nouă cerere.

Poate că ar fi util ca măcar acum, când piața trece într-o nouă etapă, prin recenta publicare a normelor metodologice atât de așteptate, ONJN să pășească și el într-o nouă dimensiune în relația cu operatorii  și cu jucătorii și să reflecteze la o abordare mult mai echilibrată a triunghiului autoritate-operatori-jucători. Proiecția unei imagini de tip ”mandră corabia, meșter cârmaciul” s-a dovedit inconsistentă chiar și atunci când a fost fixată în sinistra poezie a lui Zaharia Stancu din vremurile demult apuse…