Intellectual Property in GamblingProprietatea intelectuală în jocurile de noroc 1k5j51
by Laurențiu Neacșu – Gaming Expert 6j2p52
Intellectual property is part of the so-called intangible heritage of a company and cumulates all the commercial or production inventions, innovations, patents, designs and trademarks. However, even if the legislator has expressly mentioned the registration forms and the classification of the intellectual property, it is not reduced to that. Many modern organizations protect the type of their organization and their job descriptions, the way they combine the various production factors in a particular way, the specific of satisfying the needs of their customers or the characteristics of the different equipment they use in production. Thus, these organizations succeed to differentiate in the market, to attract clients and to solve effectively the various problems arising.
The most common examples of intangible heritage in the gaming industry are the organizational licenses and the operation permits. But, regarding the intellectual property, as defined in its strict denotation, we can think of: marks (logos, brands, etc.), game software, electronic schemas of various components of the game devices, drawings of cabinets. However, as shown above, generally, the organization of the business, the marketing campaigns, the game device settings and anything else for that matter, convey the activity performed by a certain operator with a specificity, and therefore they may be included within the intangible heritage area and protected with specific means and procedures.
Beyond intellectual property legislation, the intangible values of a society can be protected with special procedures, commonly and generically called by civilized economies competitive intelligence, so that, in case of unauthorized transfers (ex. theft, copying), the owner could be compensated.
Nobody would like to invent in a market study regarding let’s say the popularity of a game among players or the keyboards ergonomics and later, the results to be used by the competition or to be made public, free of charge. All of these are more or less important innovations that every successful organization performs either planned or spontaneously, adapting to the concrete conditions of the market. The loss of the competitive advantage resulting from these innovations decreases the likelihood of success and removes the objectives undertaken by the company. Sure, there are some objective factors that impair the innovations, such as obsolescence, the exploitation, etc. But beyond those, failures like public disclosure, negligence resulting in loss of documents or, worse, staff corruption, if not addressed in a professional manner, become a management problem.
The methods and means used to protect the sensitive information within companies are a prerogative of specialized, experienced persons, which can develop specific and detailed security policies translated into procedures, staff trainings and implementation of protection systems. The effectiveness of such policies is felt globally within a company, so that, in addition to the fixed aspects (ex. the security of documents), it was found that they also improve the image of the company in the eyes of the employees or that they strengthen the image of the company certain adaptive elements, all of these being constructive aspects of the organizational culture, such as employees’ loyalty or solidarity, both vertically and horizontally.de Laurențiu Neacșu – Expert în Gaming
Proprietatea intelectuală face parte din așa-numitul patrimoniu intangibil al unei societăți comerciale și cumulează totalitatea invențiilor, inovațiilor, brevetelor, desenelor industriale sau mărcilor în în scopuri comerciale sau de producție. Cu toate acestea, chiar dacă legiuitorul a menționat expres formele de înregistrare și clasificare a proprietății intelectuale, aceasta nu se reduce numai la atât. Foarte multe organizații moderne își protejează modul de organizare și funcțiunile personalului, îmbinarea diverșilor factori de producție într-un mod anume, specificul în satisfacerea nevoilor clienților sau caracteristicile diverselor utilaje folosite în producție. Astfel, aceste organizații reușesc să se diferențieze pe piață, să își atragă clienții și să rezolve în mod eficient diversele probleme apărute.
În industria jocurilor de noroc cele mai comune exemple de patrimoniu intangibil sunt licențele de organizare și autorizațiile de funcționare. În ceea ce privește însă proprietatea intelectuală, așa cum este ea definită în sens strict, ne putem gândi la: mărci (logo, brand, etc.), software de joc, schemele electronice ale diverselor componenete ale mijloacelor de joc, desene ale carcaselor. În general însă, după cum am arătat și mai sus, modul de organizare a business-ului, campaniile de marketing, setările mijloacelor de joc și orice altceva, dă specificitate activității derulate de un anumit organizator și poate fi inclus în sfera patrimoniului intangibil și protejat prin mijloace și proceduri specifice.
Dincolo de legislația proprietății intelectuale, valorile intangibile ale unei societăți pot fi apărate prin proceduri speciale care, în economiile civilizate se numesc generic competitive intelligence astfel încât, în cazul transferului neautorizat (ex. furt, copiere), proprietarul să poată fi despăgubit.
Nimănui nu i-ar plăcea să investească de exemplu într-un studiu cu privire la acceptanța unui anumit joc în rândul clienților sau la ergonomia unei tastaturi, iar ulterior rezultatele să fie făcute publice în mod gratuit sau să fie folosite de concurență. Toate acestea sunt inovații mai mici sau mai importante pe care fiecare organizație de succes le face fie în mod planificat, fie spontan, adaptându-se condițiilor concrete din piață. Pierderea avantajelor competitive generate de aceste inovații scade probabilitatea de succes și îndepărtează obiectivele asumate de întreprindere. Sigur, există factori obiectivi de depreciere a inovațiilor, cum ar fi uzura morală, scoaterea în exploatare, ș.a.m.d. Dar, dincolo de acestea, eșecuri precum divulgarea în spațiu public, neglijența rezultând în pierderea documentelor sau, mai grav, corupția personalului, dacă nu sunt abordate în mod profesionist, devin o problemă de management.
Metodele și mijloacele de protecție a informațiilor sensibile din interiorul companiilor sunt apanajul persoanelor specializate, experimentate, care pot dezvolta politici de securitate specifice, detaliate, traduse prin proceduri, traininguri de personal sau implementarea de sisteme de protecție. Eficiența unor asemenea politici se face simțită global înt-o companie, astfel încât, pe lângă aspectele punctuale (de ex. securizarea unor documente) s-a constatat îmbunătățirea imaginii companiei în ochii angajaților sau consolidarea unor elemente adaptive, constructive în cultura organizațională cum ar fi loialitatea sau solidaritatea angajaților atât pe verticală, cât și pe orizontală.
