Cum pierde statul pe cote mari! 6j3713
Pariurile sportive reprezintă probabil cel mai transparent sector din industria de gambling. Cu toate acestea, în legislaţie se păstrează în continuare măsuri de protecţie împotriva evaziunii fiscale care ajung să acţioneze tocmai împotriva încasărilor bugetare. 69452m
În 2003, pariurile sportive făceau subiectul unei reglementări legislative menite să protejeze încasările bugetare din câteva sectoare de activitate economică considerate ca fiind expuse evaziunii fiscale. Argumentul, solid la vremea aceea, era reprezentat de insuficiența pârghiilor de control și volatilitatea ridicată a bazei de impozitare. Reacţia statului a venit prin legea 571, prin care se introducea la acel moment un plafon de impunere de 5% din veniturile în de către un operator în cazul în care impozitul de 16% pe profitul înregistrat este, ca şi cuantum, mai mic decât 5 % din venituri.
Anul 2013 a adus însă înfiinţarea Oficiului Naţional al Jocurilor de Noroc (ONJN) şi, concomitent, “obligativitatea centralizării (n.n. de către operator) într-un sistem electronic central amplasat pe teritoriul României a informațiilor care să evidențieze fiecare terminal de joc conectat, totalul taxelor de participare colectate și totalul premiilor acordate. Sistemul electronic central, prin grija și pe seama organizatorului, va fi conectat cu un terminal situat la Oficiu, pus la dispoziție gratuit de organizatori, și va conține sau va permite accesul la informații privind: totalul taxelor de participare colectate în orice zi, totalul premiilor acordate în ziua respectivă, precum și evidența terminalelor interconectate în sistem (numărul acestora și adresa la care sunt exploatate fiecare)”. Acesta este un pasaj redat întocmai din legea nr. 227/2013, prin care se aproba înfiinţarea ONJN. Aşadar, înfiinţarea Oficiului a venit la pachet cu transparentizarea totală a domeniului pariurilor sportive! Prin terminalul care se regăseşte în prezent la sediul ONJN, statul exercită o monitorizare completă şi eficientă asupra exerciţiului economic al fiecărui operator de pariuri sportive din piaţa românească, deci se mai poate vorbi cu greu de evaziune.
Pe cale de consecinţă, ne întrebăm: dacă evaziunea fiscală nu mai este posibilă, se mai justifică “scutul” legislativ antievaziune ridicat în 2003 de legiuitori? Acesta este formulat în prezent în articolul 18 din Codul Fiscal: „(1) Contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi în cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri în.”
Această prevedere legislativă a devenit, aşadar, injustă. Cu atât mai mult, considerând şi restul reglementărilor privind taxarea, un organizator de pariuri autorizat nu poate să obțină rezultate care să permită ca impozitul de 16% din profit să fie mai mare decât 5% din veniturile în! Cu un pix, o foaie, legile în faţă şi sumare cunoştinţe de matematică se poate demonstra acest fapt în două minute!
Mergând mai daparte, menținerea acestei prevederi legale are drept consecinţă accentuarea dificultăţilor în de operatorii economici din domeniul pariurilor sportive cu un grad bun de conformare fiscală, prin menţinerea unei sarcini fiscale ridicate indiferent de rezultatul financiar înregistrat.
Astfel, menit să protejeze la un moment dat încasările bugetare, articolul 18 din Codul Fiscal devine tot mai mult un inhibitor care diminuează, de fapt, contribuţiile. Cum? Prin faptul că determină în mod direct înfrânarea investițiilor sau creșterilor salariale în acest sector. Aceste dezvoltări s-ar traduce în final în…aţi ghicit: încasări la bugetul de stat!
