If we limit the stake, we limit the addiction? Limitarea mizei duce la limitarea dependenței? 5t4l15

Text by: Laurențiu Neacșu – gaming expert 603r3d

Without the stake there is no game, nor from legal or from practical point of view. The need of adrenaline, the attraction one feels towards the unknown dictated by chance, these are just a few of the main people’s motivations satisfied by the stake. The entire gambling industry, regardless the form it takes (live casino, gaming hall, betting, bingo, etc.) tries to offer quality and diversity to the context in which people gamble, and try to satisfy these needs.

The changing of the legal frame, which was done almost “on the side” between Christmas and the New Year began with a “parliamentary initiative” that had a supposable social character: to limit the gambling addiction. Although we shall never understand the emergency that drove the Government to undertake and transform the social attitude into a technical norm “ in order to regulate some financial-budgetary measurements and to modify some normative acts”, one thing remains clear: there will be two types of gambling; some with limited stakes and some without limited stakes. We will not speculate here the possible anti-competition character given by the multiple forms of limitation and taxation differentiating the slot-machine game devices, whether they are VLT or not. Nor will we speculate the fact that the only specie of gambling benefits of stake limitation is the one of the slots, compared to other species like betting, poker, roulette, bingo, etc. This would be the job of the multitude of patronal associations that aim to represent the interests of the industry.

Our analysis refers to the efficiency of the stake limitation endeavor in two aspects: a) limiting the addiction; b) providing a healthy and pragmatic environment for the activities of an industry that brings real benefits to the state budget, both directly through specific taxation, social contributions, and indirectly by reclaiming the money resulted from grey/black economic activities.

As for the limitation of the addiction, some specialist of the industry believe that the influence of the state should manifest mainly on the economic and social factor. The repeted studies conducted both in Romania and abroad show that the addicted player present some commune characteristics, as:

• low- medium economical income
• short term or uncertain income
• stressed family environment
• a single family provider
• low-medium education
• lack of viable options to increase the standard of living – socially, financially or educationally

Although an addicted player does not present all of these elements simultaneously, at least two of them determine the apparition of a consistent gambling behavior. Therefore we may say that people would not gamble regularly if they would have a stabile schedule, a sufficient education, a happy family or viable options for a better life.

The financial pressures enacted on the gambling industry are – socially speaking – useless, since players will meet to gamble money whenever and anywhere they can do so; they will feel good with or without an organizer. It is important for them not to wish or not to have time to play. Once the addictive behavior shapes, it becomes more difficult to modify.

The argument is more valid since it can be applied to explain other self-destructive behaviors as well: smoking and alcohol consumption. In these situations also, the addiction is directly influenced by the same factors: education, income, family situation, etc., therefore we may affirm that the situation of the entire society as a hole encourages the apparition and stabilization of some self-destructive behaviors.

Returning to the second component of our analyses, respectively the role played by the State within a market economy in order to provide a healthy and pragmatic framework for an industry to conduct its activities, the stake limiting impacts directly the turnover of the involved companies. Of course, one can always choose to obtain a license/authorization of type A (without limited stake), but on the same principle, any Romanian citizen may choose to be treated abroad. What do we need local hospital for?

On the other hand, if the stake limitation is small, the operators will adapt and the winning percentages will also be small. We will go back in time, during the ‘90s, when the values were of 65%-75%. Even so, this might not be enough for the operator, even if from the player’s point of view, the financial effect (the lost) could be the same. Once more, the limitation of the stake it is not a healthy solution, viable in the fight against addiction.

The only logical conclusion would be that the limitation of the stake is useful to something else. We will wait to see the norms and maybe after that we will understand to what exactly…Text: Laurențiu Neacșu – expert în gaming

Nu există joc de noroc fără miză. Nici din punct de vedere legal și nici practic. Nevoia de adrenalină, atracția față de necunoscutul viitorului dictat de șansă, iată doar câteva din motivațiile principale ale oamenilor satisfăcute prin intermediul mizei. Toată industria jocurilor de noroc, în orice formă ar fi ea (cazino live, sală de joc, pariuri, bingo, etc.) încearcă să ofere calitate și diversitate contextului în care oamenii mizează și încearcă să își satisfacă aceste nevoi.

Schimbarea cadrului legal făcută aproape “pe șest” între Crăciun și Anul Nou a plecat de la o “inițiativă parlamentară” cu un presupus caracter social: limitarea dependenței de jocurile de noroc. Chiar dacă nu vom înțelege niciodată urgența din cauza căreia Guvernul a preluat și a transformat atitudinea socială într-o normă tehnică “pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative”, un fapt rămâne clar: vor exista două tipuri de jocuri de noroc; unele cu mize limitate și altele fără mize limitate. Nu vom specula nici posibilul caracter anticoncurențial între mai multe forme de limitare și taxare pe mijloace tip slot-machine, indiferent că sunt VLT sau nu. Sau faptul că doar sloturile beneficiază de limitarea mizei comparativ cu alte specii de jocuri de noroc – pariuri, poker, rulete, bingo, etc. Aici ar fi treaba multitudinii de asociații patronale care își doresc să reprezinte interesele industriei.

Analiza noastră se referă la eficiența demersului de limitare a mizei pe două componente: a) micșorarea adicției; b) oferirea unui cadru sănătos și pragmatic pentru activitatea unei industrii cu reale beneficii aduse bugetului de stat, atât direct prin taxe specifice, contribuții sociale, etc., cât și indirect prin asanarea banilor rezultați din activități economice gri/negre.

Cu privire la micșorarea adicției, părerea unor specialiști din industrie este că intervenția statului ar trebui să se manifeste în principal asupra factorului economic și social. Studiile făcute în mod repetat, atât în România cât și în alte țări, scot la iveală câteva elemente comune ale jucătorilor cu adicție cum ar fi:

• venituri economice joase-medii
• venituri pe termen scurt sau nesigure
• situație familială tensionată
• un singur producător de bani în familie
• educație medie, joasă
• lipsa unor opțiuni accesibile de creștere a nivelului de viață – de ordin social, financiar sau educațional

Chiar dacă aceste elemente nu sunt toate prezente simultan la un jucător cu adicție, cel puțin două determină crearea unui comportament consecvent de joc. Putem spune astfel că oamenii nu ar veni să joace cu regularitate dacă ar avea un program stabil, o educație suficientă, o familie fericită sau opțiuni realizabile pentru o viață mai bună.

Presiunile financiare puse pe industria jocurilor de noroc sunt – din perspectivă socială – inutile, întrucât jucătorii se vor întâlni să joace pe bani oriunde și oricând vor avea ocazia; sau se vor simți bine indiferent dacă există organizator sau nu. Important este ca ei să nu își dorească sau să nu aibă timp să joace. Odată cristalizat comportamentul de jucător, devine mult mai greu de a fi modificat.

Argumentația este cu atât mai validă cu cât este aplicabilă și în explicarea altor comportamente autodistructive: fumatul și consumul de alcool. Și în aceste situații dependența este influențată direct de aceiași factori: educație, venituri, situație familială, etc., astfel că se poate afirma că situația societății în ansamblu favorizează apariția și stabilizarea unor comportamente autodistructive.

Revenind la a doua componentă a analizei noastre, respectiv la rolul statului într-o economie de piață de a oferi un cadru sănătos și pragmatic pentru desfășurarea activității într-o industrie, limitarea mizei impactează direct cifra de afaceri a companiilor implicate. Sigur că există posibilitatea de a opta pentru o licență/autorizație de tip A (fără miză limitată), dar pe același principiu, orice cetățean român poate alege să facă o operație în străinătate. La ce ne mai trebuie spitale locale?

Pe de altă parte, dacă limita mizei este mică, operatorii se vor adapta și procentele de câștig vor fi micșorate. Vom ajunge înapoi în anii ’90 la valori de 65%-75%. Chiar și așa s-ar putea să nu fie suficient pentru operator, chiar dacă din punct de vedere al jucătorului efectul financiar (pierderea) ar putea fi aceeași. Iată, încă o dată, că limitarea mizei nu este o soluție sănătoasă, viabilă pentru limitarea adicției.

Singura concluzie ar fi că limitarea mizei ar folosi la altceva. Vom aștepta normele și poate vom înțelege la ce…